Practic, cand spunem „educatie”, ne gandim aproape automat la scoala.
Aproape de fiecare data cand sustin un seminar sau un workshop, exista cativa parinti care isi exprima nemultumiri legat de scoala, de teme, educatori, invatatori, profesori, despre sistemul de educatie formala in general.
Este, de fiecare data, o discutie foarte sensibila.
Pentru ca, pe de o parte, multi parinti nu-si doresc sa intre in acest carusel al notelor, al performantei scolare, al olimpiadelor si a tot ceea ce tine de note si diplome.
Pe de alta pare, fiecare parinte este constient ca media notelor din clasele 5 – 8, conteaza pentru admiterea la un liceu.
Si astfel, trag de copil, trag de note, in aceasta dorinta de a oferi copilului oportunitatea sa ajunga la un liceu care nu este ultimul pe lista si care va deschide usi in viitor, pentru copil.
Intr-adevar, asa cum e construit sistemul acum, notele devin foarte importante.
Dar hai sa ne gandim cum putem impaca si capra si varza. 🙂
Adica, hai sa vedem cum putem sa gasim un echilibru.
Cum putem sa ne asiguram ca ai nostri copii obtin notele de care au nevoie pentru a putea ajunge la un liceu pe care si-l doresc, dar fara sa fim nevoiti sa tragem de ei, sa-i fortam sa faca ore de teme pe zi pana cand ajung sa urasca scoala.
Te invit sa urmaresti cea mai noua inregistrare audio a conversatiei mele cu Adriana si sa afli cateva idei care te pot ajuta sa gestionezi mai bine relatia cu scoala, astfel incat sa te asiguri ca al tau copil NU ajuge sa puna semn egal intre educatie si suferinta. 🙂
TRANSCRIPT:
Click aici ca sa descarci transcriptul pentru aceasta inregistrare audio.
P.S. Te invit sa-mi lasi un comentariu mai jos si sa-mi spui care este parerea ta despre scoala, sistemul de invatamant si educatie sau ce provocari ai legat de aceasta tema.
Iti multumesc! 🙂
8 răspunsuri
Buna Urania! Ca de fiecare data, cu fecare filmulet, articol al tau mai invat cate ceva. Nu ma opresc sa ma bucur zilnic ca am ajuns sa te cunosc si sa invat de la tine multe despre parenting. Legat de acest subiect, iti povestesc o intamplare care m-a lasat fara cuvinte: unul din copii mei invata la bio
(cl.VI a) si il aud ca invata cuvant cu cuvant. Ma duc la el si ii spun ca a invata inseamna a lua ideile principale pentru a le dezvolta el. Ma asculta, dar a doua zi vine suparat de la scoala ca profa i-a dat 8 ca nu a stiut cuvant cu cuvant. M-am astupat, dar l-am felicitat si i-am spus ca este important ca el sa gandeasca, nu sa toceasca ceea ce altii au scris. Asa ca … invatamantul nostru este de toata jena! Mult succes in contiunuare!
Cat timp nu se va face o reforma reala in sistemul de invatamant romanesc, nu se poate vorbi despre un inatamant competitiv, si care nu isi bate joc de copii si de parinti totodata. Atat timp cat profesorii batrani sunt pastrati in posturi numai din prisma varstei, si continua sa predea dupa aceleasi metodologii invechite ca acum 20-30 de ani, cum putem spune ca avem un sistem de invatamant competitiv? Atat timp cat copii care exceleaza la o materie, fie ea sport, desen, muzica sau matematica, dar este mediocru sau chiar slab la altele, iar profesorii unde copilul nu exceleaza aleg sa puna si mai mare presiune pe el, cum ne putem astepta sa avem niste copii echilibrati, si mai ales fara frustrari? Sunt destule cazuri de copii care excelau la sport si au fost lasati repetenti la matematica, de exemplu, cu eterna logica ‘dar ce, materia mea nu e buna?’.
Parintii trebuie sa fie primii care semnaleaza aceste nereguli. Sistemul trebuie sa scoata ce e mai bun in copil si sa fructifice acel lucru, nu sa inece creativitatea si copilaria sub un munte de informatie, multa inutila pe viitor. Nu mai functioneaza principiul comunist ca fiecare trebuie sa le stie pe toate. Prezentul cere specialisti concentrati pe un anumit domeniu, si sincer nu cred ca in urmatorii 10-15 ani acest lucru se va schimba.
Din nefericire copiii nu sunt invatati sa gandeasca, ci sunt imbuibati cu informatie. Cat mai multa informatie. Ca e programa, ca e profesorul.
Multi dintre copii sunt in competitie cu ceilalti. Premiul I. Nota mai mare ca a altuia. Presiune.
Candva era principiul: „Aici e Rhodos, aici sari”. Acum nu ti se da posibilitatea sa arati ce poti fara o diploma sau mai multe in portofoliu. Diplomele singure nu iti asigura acel post.. dar deschid usa. Si atunci vine teoria ca romana si matematica trebuie sa primeze – materii de examen, ca notele mari aduc un liceu bun, un liceu bun o facultate buna, si de aici un serviciu bun. Teorie care functioneaza.. si care nu. 🙁 Nimic legat de a fi fericit, implinit. Nimic legat de consiliere de cariera. Nimic de dezvoltare emotionala. Nimic legat de increderea in sine.
Si toate acestea raman in sarcina parintelui.. care nu stie mereu cum sa acorde sprijin, cum sa-l invete sa treaca peste aceasta jungla.
Asa este Christi. Nu e simplu pentru nimeni. Nici pentru parinti, nici pentru cadrele didactice si categoric nu pentru copii.
Reforma invatamantului este asteptata de muuuuult. Pentru unii dintre copiii nostri va fi prea tarziu. Pana atunci, avem de lucrat mult, pe langa. Atat cat putem, atat cat stim. Intalnind pe drum si cate un cadru didactic dedicat.
Cele bune tie!
Buna Urania, un podcast despre metoda Montessori? Din cate stiu in Romania Montessori este pana la clasa a V-a si asta doar in Bucuresti. Cum se adapteaza un copil venit din sistemul Montessori in invatamantul formal? Eu locuiesc in Constanta si in momentul de fata se face pionerat in aceasta metoda,iar grija mea cea mai mare este sa nu ii sabotez capacitatea de adaptare la sistemul formal, daca nu va avea continuitate din gradinita in clasa pregatitoare sau clasa intai.
Buna Adina,
poate abordam si aceasta discutie la un moment dat, asta cu rezerva ca e foarte important nu atat sistemul, ci cine il implementeaza si mai mult, daca se potriveste sau nu copilului.
Pe curand!
Exista o presiune sociala Si valori culturale, familiale implicate in procesul de invatare. Ceea ce mi s-a parut foarte eficient care poate aduce schimbari Este comunicarea dintre parinti,copii si scoala/chiar Si gradinita. Atunci cand sunt intelese si exprimate de toate partile scopul invatarii, asteptarile, nevoile fiecaruia.
Un subject foarte actual. Apreciez enorm vocea voastea care ghideaza parintii Si ofera o alternativa la realitatea care poate fi modelata. Multumesc!
Noi multumim, Iulia!
Da, cred ca o comunicare frumoasa in triunghiul copil-parinte-scoala/gradinita, atunci cand ea exista, este foarte benefica.
Pentru un cadru didactic insa, este foarte dificil sa impace asteptarile si nevoile tuturor parintilor, fie el un cadru didactic „clasic”, sau unul chiar daruit, dedicat, foarte bine pregatit. Si poate asteptarile unora dintre ei nici n-ar trebui indeplinite – asta spre binele copilului :). Si invers.