Ne aflam intr-un moment in care se pare ca modelele autentice sunt pe cale de disparitie si aproape ca nu mai reusim sa gasim modele de viata demne de urmat.
Totusi, cred ca este doar o iluzie si ca de fapt a devenit foarte greu sa identificam, sa cernem si sa diferentiem anti-modelele de modelele autentice care ne pot inspira cu adevarat.
Cred ca unul dintre motivele pentru care se intampla asta, este intensa promovare si “vanzare”, prin toate mijloacele media, a modelelor slabe, si in sens propriu, si in sens figurat. 🙂
S-a creat o ceata densa de personaje care sunt promovate drept modele si este o capcana in care riscam sa cadem si noi insine, ca adulti.
Cu atat mai mult si mai dificil este pentru copiii nostri sa faca aceasta distinctie si filtrare.
De aceea, cred ca este responsabilitatea noastra sa-i indrumam si sa incercam sa le aratam ce modele de viata ar putea sa-si aleaga.
Dar este posibil ca acest proces (ca multe alte lucruri sanatoase), sa fie mai usor de spus decat de facut.
Pentru ca apar urmatoarele intrebari:
- Cum sa fac sa-i aduc pe acesti oameni pe care ii consider modele, in vizorul copiilor mei?
- Cum sa ma prezint ca model in fata copilului atunci cand el imi da semne ca nu mai are nevoie de mine sau ca nu ma considera o autoritate?
- Ce sa fac cand copilul imi neaga sau contesta propria calitate de model?
Despre toate acestea vorbim in cel mai nou episod de Podcast.
Te invit sa asculti acest episod, sa adaugi inca o unealta in trusa ta de parinte ca sa te asiguri ca ai puterea sa alegi si sa predai copilului / copiilor tai, modele de viata demne de urmat.
TRANSCRIPT:
Click aici ca sa descarci transcriptul pentru Episodul 007 (PDF)
Te rog sa-mi lasi un mesaj si sa-mi spui cum ai procedat tu atunci cand ai reusit sa predai un model copilului tau.
M-ar ajuta mult sa aflu povestea ta de succes si cred ca si pe ceilalti parinti din comunitatea noastra i-ar ajuta.
Iti multumesc!
Bună, mărturisesc că băiețelul meu de aproape un an deja mă pune în dificultate…. pare că răbdarea nu e tocmai punctul său forte 🙂 și e destul de nervos, lovește tare cu palmele de orice – chiar mă bate dacă nu obține imediat ce vrea. Dacă se întâmplă să-l doară când lovește cu palmele, în loc să se oprească, lovește și mai tare, apoi plânge… Eu încerc să-l liniștesc, îi pup mânuțele, dar nu prea văd roadele…
De asemenea se plictisește repede de jucării și le aruncă… Știu că e încă mic, dar văd că pricepe tot mai multe lucruri. Mie însă îmi e greu să îl ajut să aibă mai multă răbdare și să nu reacționeze așa nervos. Dacă se poate, mi-ar plăcea să aud dezbătute mai multe teme cu aplicabilitate și la copii mai mici de 2ani.
Acesta este un mesaj automat care confirma ca mesajul dumneavoastra a ajuns la noi.
Mesajul va fi citit in curand de catre Urania sau de o alta persoana umana. 🙂
Urania si colegii mei fac tot posibilul sa raspunda cat mai repede la toate solicitarile.
Persoanele umane nu sunt atat de rapide ca mine 😀 si, de obicei, reusesc sa va scrie inapoi pana in 24 de ore.
Va multumesc pentru intelegere si rabdare,
Serverul Uraniei Cremene 🙂
On Thu, Jan 7 00:33:18 UTC 2016 Disqus
Din păcate cultura valorilor se pierde din ce în ce mai mult…e mai uşor să cazi în capcana a ceea ce se promovează în media decât sa lupți pentru a fi diferit…suportând astfel presiunea sociala care de multe ori e mare chiar şi pentru un adult :-((.
Mi-ar folosi dacă ați trata problemele de somn la bebeluşi si tehnicile pe care le-aş putea folosi pentru ca a mea fetița de 20 de luni sa doarma mai bine…se trezeste de la 2 la 5-6 ori pe noapte si am incercat aproape totul…Multumesc Urania!
LA MULTI ANI!!! Ca intotdeauna fetelor sunteti extraordinare. Aveti subiecte foarte interesante. Tineti-o tot asa. M-am trezit si eu scriind. Idei nu prea am insa pot aprecia la maximum ceea ce faceti voi aici.Nu stiu daca mai era nevoie, pt. ca presupun ca sotul Uraniei isi face foarte bine treaba si acasa , dar oricum niste incurajari in plus nu strica :). Referitor la treaba cu bunicii si stra-bunicii, cu radacinile din care ne tragem, da, ar fi bine sa o luam in calcul. O vorba din popor spune ca ,,cine nu are batrani sa-si cumpere,, iar daca nu ma insel, N. Iorga spunea:,,un popor care nu-si cunoaste trecutul, nu are viitor,,. In trecut avem modele de urmat mult mai mult decat in prezent. Ideea e sa stim sa cautam, pt. ca de multe ori, noi ca adulti nu prea facem diferenta. In plus, datorita vitezei cu care se desfasoara lucrurile, tindem catre superficialitate si nu reusim sa descoperim esentialul.
Ca subiecte de abordat, mi-ar place sa vad opinia voastra legata de cat de mult sa indrumam si cat sa lasam lucrurile sa decurga oarecum de la sine. Care e limita, tinand cont ca fiecare copil e diferit? Cat si cand sa intervin si cat si cand sa las liber, luind in calcul faptul ca nu sunt nici psiholog, nici pedagog, nici nu am studii de specialitate. Cum simt eu ca parinte? Si daca nu simt bine? …Daca imi pun prea multe intrebari? Daca complic lucrurile?
Sunt sigur ca raspunsul va intrece cu mult intrebarile mele.
Va multumesc pt. ca existati.
Draga Silviu,
multumim pentru incurajari 🙂
Da, radacinile sunt importante si modelele din trecut. Orideunde am gasi aceste modele, ceea ce conteaza pana la urma este sa le facem cunoscute copiilor nostri.
Cat despre subiectul propus de tine, il vom aborda – macar tangential, intr-unul din podcasturile noastre. De fapt, intrebarea ta este fundamentul unui stil de parenting echilibrat si in jurul acestor intrebari imi construiesc mereu seminariile, workshopurile si programul online de parenting pe care l-am lansat anul trecut.
Nu e simplu de raspuns la aceste intrebari…iar tu stii asta 🙂
pe curand si cu bine!
Draga Cristina,
multumim pentru comentariu 🙂
Intr-adevar, presiunea sociala e de multe ori prea mare si pentru un adult. Daca ar fi fost usor, n-ar fi existat problemele pe care le vedem in jurul nostru.
Multumesc si pentru subiectul sugerat. Somnul unui copil este extrem de personal si depinde de foarte multi factori. Mai ales daca asa a fost dintotdeauna…
O sa ne gandim daca includem si acest subiect pe lista noastra de discutii. Pana atunci (daca n-ai facut asta deja), ti-as propune sa consulti un medic pediatru priceput.