“Cine nu-i gata, îl iau cu lopataaaa!”
…
În fața mea e ușa de la sufragerie. Știu asta, dar nu o pot vedea. Am mâinile pe ochi și încep să număr: 1, 2, 3…
– Mamiii, nu te uitaaa, bine?
Îl aud pe Amos dinspre bucătărie.
Deja mă amuză.
Pot să ghicesc că ori se bagă iar printre borcanele din cămară, ori se ghemuiește pe sub vreun scaun. Închid ochii și deja pot să îmi imaginez cum îl găsesc.
Știi cum se ascund copiii de 3-4 ani?
Cam ca în imaginea de mai jos:
Știi și tu la ce mă refer, așa-i? 🙂
Acum, să îți zic cum e cu cămara noastră.
Deși ai zice că e o ascunzătoare bună, mai cu seamă pentru un puști de 4 ani (cam atât avea Amos pe atunci), care ar încăpea și într-o gaură de șoricel, cămara asta e una magică. E magică pentru că, deși Amos abia își face loc printre borcanele cu murături și sticlele cu apă, reușește întotdeauna să facă o magie (zice el) așa încât să fie ultimul loc în care îl caut când ne jucăm “De-a v-ați ascunselea”.
Și îi fac jocul. Întotdeauna. Îți vei da seama imediat de ce e atât de important să faci și tu asta când te joci cu al tău copil. Adică să îi lași lui frâiele.
– 7, 8, 9, 10. Cine nu-i gata, îl iau cu lopataaaaaaa!
Deja îl aud cum chicotește. Parcă îl și văd cum strânge din ochi și din dinți, cu pumnii la piept, ghemuit printre murături și așteptând în suspans să îl găsesc (după multe căutări prin toată casa). Îmi iau mâinile de pe ochi și încep să scanez locurile din casă. Încep cu bucătăria.
Imediat cum intru în bucătărie, mă apucă râsul.
Deși e un joc “De-a v-ați ascunselea”, îi văd spatele. Stă ghemuit, doar cu capul în cămara. Așa e iarna, nu mai ai loc de murături și dulcețuri. Ce să te mai bagi cu totul acolo?
Îl văd cum se scutură (presupun că de râs), dar se abține să scoată vreun sunet.
– Oare unde e Amos?
Ies din bucătărie și intru în baie. Îi mai dau timp să își savureze momentul.
– Hmmmmm, aici nu-i!
Strig tare, să mă audă, după ce scotocesc pe după perdeaua ce acoperă cada și în coșul cu rufe.
Ies din baie și intru din nou în bucătărie. De data asta, mă duc direct spre cămară și încep să îl gâdil.
– Aiiiiici eraaaaiiiiiii!
– Mamiiii! Eram Omul Invizibil! Cum m-ai găsit?
– Aaaaaah, acum înțeleg de ce mi-a luat atât!
– Da, am făcut o magie și …
…
Acum probabil îți vine în minte:
“Bine, bine, m-am prins. Mă joc și eu “De-a v-ați ascunselea”, l-am jucat și când eram copil. Probabil l-au jucat și stră-străbunicii mei, că e vechi de când și lumea. Așa… și?”
Ca să îți răspund, ne vom uita la “De-a v-ați ascunselea” prin prisma celor Trei Nevoi Psihologice de bază.
Ce vreau să subliniez, mai exact, este că acest joc le hrănește din plin Nevoia de Control a copiilor. Iar acest aspect este extrem de important, chiar dacă în primă fază am putea crede că jocul în sine e o formă de păcăleală pe care le-o predăm chiar noi, părinții lor. Este.
“Prefacerea” este o formă de joc care le oferă copiilor stimă de sine, forță, putere, încredere că ei pot. Adică, chiar dacă nu sunt conștienți de această “prefacere”, până la o anumită vârstă, ei chiar cred că se ascund.
Și asta e fain. Adică exact despre asta e jocul în sine. Scoate în evidență puterea păcălelii într-un mod pozitiv. Sigur, e necesar să trasăm o linie clară între ce înseamnă fantezie și realitate.
E important să știe unde se oprește jocul. Și de unde începe realitatea.
În lumea imaginației noastre se poate întâmpla orice. Și le putem da copiilor exemple: plantele vorbesc, animăluțele la fel, au căsuțe, conduc mașini, există inorogi etc.
În realitate, toate astea dispar. Lumea poveștilor e o lume fantastică la care putem avea acces oricând. Nu ne-o ia nimeni.
Oricând putem să închidem ochii și să ne imaginăm orice. Și îți chiar sugerez să faci asta cu copilul tău.
„Închide ochii și imaginează-ți că ești albastru”.
Apoi îl poți întreba: “Te vezi albastru? Cum e? Acum deschide ochii. Vezi? Pielea ta nu e albastră, nu-i așa?”
Concret, îl înveți pe copil că în imaginația noastră ne putem gândi la orice. Și dacă facem soiul acesta de exerciții cu ei, copiii vor ști că pot să îmbrace această haină a imaginației ori de câte ori vor. Și pot să o dezbrace de fiecare dată când pășesc înapoi în realitate.
E un exercițiu fabulos pentru minte. Practic, poți să și visezi și să fii și ancorat în realitate.
Revenind la joaca de la care am început, dacă îi dai ocazia copilului tău să își satisfacă Nevoia de Control prin joc, va fi mai puțin tentat să apeleze la minciuni prin care să obțină ce își dorește.
Mai mult decât atât, prin faptul că și părintele se implică, îi hrănește și Nevoia de Conectare.
Cu atât mai mult cu cât te joci ce vrea el.
Dă-i voie copilului să fie el scenaristul.
Asta îl ajută să își construiască încrederea și stima de sine. Atât prin joc, cât și prin îmbrăcarea unei haine care nu e a lui.
Prin joacă, ceea ce facem este că îmbrăcăm caracterial anumite trăsături care nu sunt ale noastre (rață, vânător, zână, vardist, erou, etc.). Lucru care îi ajută pe copii să își construiască și să își întărească personalitatea și stima de sine.
Acum mă fac că…, după care jocul se oprește. Și e în controlul lor să decidă când.
Cu atât mai mult cu cât facem demarcații între lumea poveștilor și cea reală.
Te încurajez să îți dai voie să fii vulnerabil și să te implici zilnic, dacă poți, în jocuri prin care să îi hrănești copilului tău cele Trei Nevoi Psihologice de bază. Mai cu seamă Controlul, cea mai puțin satisfăcută la copii în ziua de azi.
Acesta e motivul pentru care, mulți dintre ei încearcă să împingă, de cele mai multe ori, ora de culcare. E ca și cum ar avea un buton sub plapumă care îi face să spună “mi-e foame”, “vreau apă”, “mai vreau o poveste”, “te roooog, încă un jooooc, doar unuuuul”.
Le-ai auzit și tu? Probabil mai ai și alte exemple.
Chiar și noi, adulții, apelăm uneori la “trucuri” de acest fel, nu-i așa? 🙂
Ei bine, deja ți-am spus un prim pas pe care îl poți face ca să le previi: jocul.
Ce poți face mai departe acum, e să te înscrii la training-ul online “Cum să scapi de problema minciunilor și a certurilor – primii 3 pași”. E luni.
Te invit să te înscrii, cu atât mai mult cu cât ai citit deja acest articol.
Pentru că deja ai primit o parte din baza pe care poți așeza informațiile despre care îți voi vorbi în training și îți va fi mai ușor să le înțelegi.
Îmbrățișez,
Urania
