Este noapte acum, si stau cu o cana de ceai sa scriu acest e-mail pe care stiu ca il vei primi dimineata.
Marti, acum 3 zile, ti-am trimis un e-mail despre drama parintelui… constient.
Daca cumva l-ai ratat, te invit sa il citesti acum, aici, pentru ca s-ar putea sa fie un mesaj esential pentru viitorul copilului tau si pentru tine ca parinte si nu ai vrea sa il pierzi.
Iti spuneam, in e-mailul trecut, ca marea majoritate a parintilor nu va obtine niciodata ce isi doreste si cat de mult ma intristeaza asta.
Pentru ca exista un conflict foarte puternic intre ce-si doresc parintii pe termen scurt, si ce vor, de fapt, pe termen lung.
Pe termen scurt, aproape orice parinte isi doreste un copil cuminte, ascultator, care sa faca ce i se spune.
Iar pe termen lung, aproape fiecare parinte isi doreste sa creasca un lider, un copil independent, cu vointa puternica, care va face maine o lume mai buna.
Dar… un copil care astazi este ascultator si cuminte (adica obedient!) NU poate sa devina, maine, un lider cu vointa puternica, independent, care sa faca o lume mai buna.
Practic, aceasta este drama oricarui parinte si este foarte greu sa iasa din acest paradox, sa rezolve aceasta contradictie.
Am primit aproape 300 de e-mail-uri de la parinti ca si tine, ca raspuns la ultimul mesaj. Iata cateva dintre ele:
As vrea sa pornesc de la ultimul mesaj pentru ca puncteaza foarte clar un lucru (si n-a fost singura persoana care l-a semnalat dintre cele cateva sute de mesaje)…
„Nu pot lupta cu societatea”…
Societatea e facuta din sisteme, si unul dintre sistemele cu care copilul face cunostinta in primii ani de viata este sistemul de invatamant.
Aud foarte multi parinti care sunt suparati pe acest sistem. Si eu am fost suparata si inca mai am unele momente cand mi se termina rabdarea…
Dar, cei mai multi nu inteleg ce se intampla cu adevarat.
Sunt 3 lucruri.
1) Hai sa incepem cu primul si da-mi voie sa te intreb ceva…
Care profesor nu-si doreste ca elevul sa fie cuminte, ascultator, sa stea in banca lui, sa vorbeasca doar daca este intrebat, sa ridice mana inainte sa vorbeasca…?
Si care profesor nu-si doreste sa educe elevi performanti, independenti, care vor fi liderii zilei de maine?
Iti suna cunoscut?!
Profesorii vor acelasi lucru ca si parintii! Si, cei mai multi dintre ei sunt foarte bine intentionati, la fel ca si parintii.
Dar ne lovim de aceeasi contradictie, de acelasi paradox:
Elevul ascultator de azi, cuminte, care sta in banca lui (obedient!), NU poate sa fie liderul de maine.
Pentru ca aproape niciun lider din istorie nu a ajuns sa faca lucruri marete „stand in banca lui”, cuminte, cu mainile la spate, fiind obedient.
Dimpotriva, cei mai multi au provocat autoritatea de la acea vreme, au pus sub semnul intrebarii ceea ce era stabilit ca fiind adevarat de sute de ani, si au impins lumea la un alt nivel.
Iata cateva exemple…
Iisus, de exemplu, la doar 30 (!) de ani i-a contrazis public pe carturarii si fariseii batrani, simboluri supreme ale autoritatii si intelepciunii la acea vreme.
Asa ceva nu se facea acum 2.000 de ani, decat daca aveai curajul sa iti risti viata. <
Ghandi este un alt exemplu care a provocat, fara arme, cel mai puternic imperiu la acea vreme – Imperiul Britanic – facand lumea de maine un loc mai bun pentru milioane de indieni.
Einstein si-a contrazis adesea profesorii, cand era student la Politehnica, in perioada 1896 – 1900, desi avea doar 18 – 20 de ani.
Odata chiar, a aruncat la cosul de gunoi din laboratorul de experimente al Politehnicii, o fisa de experiment, pe care i-a dat-o profesorul lui, Jean Pernet, si a facut exeprimentul asa cum a vrut el.
Nu faceai asa ceva acum 100 de ani, in Germania (!), decat daca voiai sa-ti distrugi cariera.
Einstein chiar a spus candva… “fiecare este un geniu… dar daca evaluezi un peste dupa abilitatea de a se catara in copaci, va trai toata viata cu convingerea ca e prost!”.
Acum… exemplul cu Iisus s-ar putea sa ti se para extrem.
Iar gestul si atitudinea lui Einstein ar putea sa ti se para obraznice.
Si ar putea sa para ca incurajez parintii sa educe copii neascultatori, razvratiti si obraznici.
Sau ca-i sfatuiesc sa-si educe copiii intr-o directie extremista, incurajandu-i sa-i creasca intr-un spirit haotic, anarhic, al razvratirii si nesupunerii fata de autoritate.
Nu-mi doresc sa transmit asta.
Nu, nu cred ca e nevoie sa fii „crucificat” ca sa lasi o lume mai buna in urma ta.
Si nu, nu cred ca trebuie sa ai o atitudine obraznica fata de profesori, invatatori, educatori, ca sa ajungi sa faci lucruri marete.
Dar cred cu tarie ca nu prea ai nicio sansa sa faci maine o lume mai buna, sa ajungi un lider independent, cu vointa puternica, daca stai cuminte in „banca ta”, daca esti ascultator, cuminte, obedient.
Dimpotriva, ai mari sanse sa devii supus excesiv autoritatii, sa iei mereu de buna ce-ti spun ceilalti, sa nu iei initiativa, sa fii dependent de altii.
Inca un lucru pe care mi-as dori sa-l fac clar…
Nu-mi propun sa critic cadrele didactice, profesorii, educatorii, invatatorii, din sistemul de invatamant.
Dimpotriva, sunt convinsa ca exista foarte multi care fac tot ce pot ei mai bine, care sunt foarte dedicati, si-si doresc ce-i mai bun pentru elevii lor.
Unii ii iubesc ca pe proprii lor copii, iar pentru altii este visul vietii lor sa educe copii care sa devina independenti, lideri cu vointa puternica.
Si, daca esti unul dintre ei, cred ca intelegi foarte bine la ce ma refer.
Deci primul lucru, pe care nu il intelege majoritatea, este ca profesorii actioneaza ca si parintii.
Practic, ce se intampla in sanul familiei se intampla si in societate, la o scara mai mare.
2) Al doilea lucru, pe care foarte putini oameni il stiu, este despre sistemul de invatamant.
Si DE CE nu ne putem supara pe el…
Pentru ca isi face foarte bine treaba pentru care a fost creat.
Problema este ca a fost creat acum aproape 200 de ani, la inceputul erei industriale, ca sa creeze forta de munca pentru noile fabrici, pentru noile industrii emergente.
Sa educe oameni cuminti, care “sa stea in banca lor” si sa lucreze.
Nu a fost creat ca sa descopere si sa dezvolte abilitatile speciale ale copilului tau, talentele lui, astfel incat sa-l ajute sa straluceasca, sa devina cea mai buna varianta a lui.
Si de atunci, sistemul nu s-a schimbat foarte mult, desi societatea si nevoile ei s-au modificat dramatic.
Iata cum arata o masina acum 150 de ani si cum arata acum.
Iata cum arata un telefon acum 150 de ani si cum arata acum.
Iata cum arata o sala de clasa acum 150 de ani si cum arata acum.
In afara de faptul ca o imagine este alb-negru si cealalta este color, observi diferente majore?!
Nu stiu daca sa zambesc sau sa plang…
3) Al treilea lucru si cel mai trist…
Majoritatea parintilor isi va abandona copiii acestui sistem vechi de aproape 200 de ani si apoi se va astepta sa fie… bine.
Un studiu facut in Aprilie 2017 de radio Itsy Bitsy si Telekom Romania arata ca, pe masura ce varsta copiilor creste, parintii ii abandoneaza tot mai mult sistemului.
Aproape jumatate dintre parinti marturiseste ca ia legatura cu scoala de 2 ori pe an sau mai rar. Iar atunci cand se intampla, discuta in mare parte despre note si… cam atat.
De ce fac asta?
Pentru ca nu cred ca au alte optiuni.
Daca ar sti ca se poate si altfel, si ar avea convingerea ca e 100% sigur, si ca le-ar fi mai bine… atunci cu siguranta ar proceda diferit. Nu crezi?!
…
… te invit sa te gandesti la ce ti-am scris, la aceasta drama care-i leaga pe parinti, pe cadre didactice si pe copiii pe care-i au in grija si in responsabilitate, deopotriva.
Gandeste-te ce s-ar putea face ca sa iesim toti din acest paradox, din aceasta contradictie, si cum ar fi sa putem creste copii asa cum ne dorim…
… copii independenti, responsabili, care sa faca maine o lume mai buna.
Imi pare rau ca te las, poate, intr-o nota mai putin optimista.
Dar cred ca, de multe ori, intrebarile sunt mai importante decat raspunsurile.
Si promit ca voi reveni sa continuam conversatia si sper sa ii gasim un “happy end” pana la urma.
Pe curand,
Urania
P.S. Iti multumesc ca ai citit pana aici! 🙂
Daca vrei sa-mi transmiti un mesaj legat de ce ti-am scris, despre cum traiesti tu acest paradox, atat direct, ca parinte, cat si in relatie cu scoala si sistemul de invatamant, scrie-mi la contact@uraniacremene.ro.
Abia astept sa ascult ce ai de spus. 🙂
