Te-ai intrebat vreodata ce fac diferit oamenii care reusesc in viata?
De cele mai multe ori, oamenii care reusesc in viata o fac pentru ca au un simt al responsabilitatii bine dezvoltat.
De altfel, adultii de 30-50 ani de acum, care au la randul lor copii, au invatat simtul responsabilitatii din cauza conditiilor in care se traia mai demult.
Cu totii stateam la coada sau spalam sticle si borcane.
Pentru ca nu existau ajutoare la curatenie, intreaga familie era implicata in curatenia de la sfarsitul saptamanii.
Mai mult, majoritatea dintre noi eram copii cu “cheia de gat”.
In zilele noastre, conditiile sunt diferite si simtul responsabilitatii este mult mai greu de dezvoltat la copii.
Responsabilitatea trebuie sa isi faca loc printre bone, afterschools si carduri de plastic.
Totul pare simplu si la indemana.
Insa, copiii se maturizeaza atunci cand invata sa accepte responsabilitate din ce in ce mai mare pentru alegerile si actiunile lor.
Responsabilitatea este abilitatea de a accepta consecintele alegerilor noastre.
Una dintre modalitatile prin care putem dezvolta responsabilitatea copiilor nostri, inclusiv responsabilitate financiara, este oferirea de bani de buzunar.
Insa, banii de buzunar sunt o practica controversata in dezvoltarea responsabilitatii.
Unii parinti vad banii de buzunar ca un privilegiu castigat de copii, altii il vad ca dreptul fiecarui membru al familiei.
Cand parintii platesc copiii pentru treburile facute in casa, acestia fac adesea acea treaba doar pentru bani, nu ca sa ajute familia.
In consecinta, banii sunt valoarea, nu cooperarea.
Daca parintii roaga copiii sa faca o treaba suplimentara sau sa accepte mai multa responsabilitate, copilul poate sa intrebe: „Cat voi primi pentru aceasta?”
In curand, parintele devine un negociator de salarii, platind sume din ce in ce mai mari de bani doar pentru indeplinirea treburilor din casa.
Daca copiii nu isi fac treaba si nici nu le pasa de bani, acea treaba ramane nefacuta.
Si da, exista copii carora nu le pasa de bani, mai ales daca acestia sunt folositi pentru a-i controla.
Parintii vor sa ii invete pe copii ca o treaba bine facuta iti poate aduce bani, intrucat acesta este si modul in care functioneaza lumea reala.
Exista insa multe activitati si treburi pe care le facem, in aceeasi lume reala, care nu sunt platite.
Esti platit pentru ca speli vasele sau rufele familiei?
Daca da, vreau sa locuiesc si eu cu voi!
Banii de buzunar si treburile in casa ne invata aptitudini pentru viata.
- Banii de buzunar ne invata cum sa ne chibzuim banii: cum sa castigam, sa economisim, sa facem un buget si sa punem prioritate achizitiilor.
- Treburile in casa ne invata cooperarea si responsabilitatea: cum sa contribuim ca membru al familiei, sa respectam angajamentele si sa facem treaba de calitate.
Luate separat, fiecare este o unealta valoroasa de predare.
Combinate, insa, adesea conduc la probleme.
Responsabilitate financiara in 3 pasi
Parintii isi pot atinge scopurile de a preda responsabilitatea, managementul banilor si cooperarea, fara efecte secundare negative, urmand un plan in 3 pasi pentru organizarea treburilor in casa si a banilor de buzunar.
Iata planul pe care ti-l propun.
Pasul 1: Banii de buzunar de baza.
Ofera copiilor o suma de baza (saptamanala sau lunara – in functie de varsta lui), pentru a-i invata managementul banilor.
Daca copiii n-au grija de bani, lasa-i sa experimenteze consecintele.
Copiii isi cheltuiesc adesea banii in mod inconstient in primele luni.
Daca parintii nu ii critica sau nu ii salveaza atunci cand raman fara bani, copiii isi dau adesea seama ca trebuie sa economiseasca bani pentru a-si cumpara lucruri mai frumoase.
Astfel, isi schimba in mod natural modul de a cheltui banii.
Implica-i pe copii sa faca treburi in casa doar pentru ca sunt membri ai familiei.
Nu lega banii lor de buzunar de baza cu aceste sarcini de baza.
Daca nu isi indeplinesc aceste sarcini, isi pot pierde din privilegiile sociale, dar nu banii.
Astfel, copilul invata valoarea muncii-inainte-de-joaca.
Treburile de la pasul 1 pot include prepararea propriului pranz, curatarea propriei camere si o sarcina facuta regulat, cum ar fi aspirarea sau curatatul prafului.
Treburi cum sunt spalatul vaselor sau asezarea mesei pot fi facute alternativ de membrii familiei.
Pasul 2: Castigarea de bani suplimentari.
Copiii pot castiga mai multi bani daca accepta responsabilitati in plus dincolo de auto-ingrijire si de sarcinile de baza.
Aceste sarcini suplimentare sunt de obicei mai dificile sau necesita sa fie facute mai rar decat sarcinile zilnice.
Sarcinile de la pasul 2 pot include spalarea rufelor, smulgerea buruienilor, spalarea geamurilor sau a masinii si tunderea gazonului.
Pasul 3: Economisirea pentru cumparaturi.
Daca copiii vor sa stranga bani pentru o achizitie importanta, pot face sarcinile incluse in pasul 3.
Acestea sunt sarcini mari, care se fac o data sau de cateva ori pe an.
De exemplu, curatarea unui dulap, greblarea frunzelor sau ajutarea unui parinte cu un proiect major (aranjarea gradinii sau zugravirea).
Intrucat sarcinile de la pasii 2 si 3 ii invata pe copii valoarea castigarii banilor prin responsabilitati crescute, poti sa iei in considerare ideea de a-i pune pe copii sa faca treburi pentru rude sau vecini.
Acest lucru va preveni ca banii in plus sa iasa mereu din buzunarul vostru.
Acum, te invit sa-mi scrii intr-un comentariu cum iti responsabilizezi tu copilul din punct de vedere financiar (si nu numai).
Sunt curioasa ce idei ai.
Cu drag,
Urania Cremene
Un răspuns
Buna ziua! am o fetita de aproape 5 ani, si de cand era mai micuta ii s-a spus ca banii sunt murdari(monezile) ca au bacterii si umbla prin mainile a multor oameni si nu prea i s-a dat voie sa umble cu banii. Acum imi pun problema ce parere are ea despre bani si cum se va raporta la ei in viitor. nu ii dam bani de buzunar inca, dar are o pusculita unde mai punem noi din cand in cand cate ceva. iar bunica ei i-a zis sa nu scoata de acolo bani decat cand se umple pusculita ca sa poata lua ceva frumos si de calitate. Deci din cate observ , numai greseli. Iar responsabilitate nu prea are deloc, cand ii cer sa ma ajute spune ca ea e copil si copiii trebuie sa se joace, asta e treaba lor. ( tot bunica i-a spus asta). Nustiu de unde sa incep sa o responsabilizez.