Un subiect pe care l-am abordat des in cadrul seminariilor dedicate parintilor si care starneste interesul lor de fiecare data este “Cum sa-ti cresti stima de sine” (a ta, ca adult, si a copilului).

Seria de seminarii gratuite va continua – si nu intentionez sa ma opresc prea curand 🙂

De ce?

E simplu.

Raspunsul si prezenta numeroasa a parintilor ma ajuta sa-mi duc mai departe intentia.

Generatii de viitori adulti vor avea sansa sa fie:

  1. mai responsabili cu ei insisi si cu ceilalti
  2. vor avea o stima de sine mai ridicata
  3. vor fi mai multumiti cu alegerile pe care le fac
  4. vor avea valori si convingeri mai sanatoase.

Sutele de parinti pe care i-am intalnit au avut, in marea lor majoritate, o mare confuzie despre…

Ce este stima de sine si in ce conditii se dezvolta

Cel care trece pe rosu are stima de sine prea ridicata?

Dar cel care calca peste cadavre, pentru a obtine ceea ce vrea, este el premiant la stima de sine sau nu?

Personajele ca Gigi Becali…

Doresc sa iasa in evidenta cu orice pret, tocmai datorita acestei increderi exacerbate in propria persoana sau nu?

Copilul care vrea mereu sa fie primul si lupta pentru note mari, trebuie incurajat?

Ei bine, stima de sine nu are nimic de-a face cu „zgomotul” produs de cineva din afara.

Nici cu competitivitatea bine conturata si nici cu tupeul aceluia care depaseste o coloana intreaga de masini, alergand pe linia de tramvai pe contrasens.

Premiantii si copiii “foarte inteligenti”  – recunoscuti ca atare de toata lumea – nu obtin neaparat scoruri mari la increderea in ei insisi.

De fapt, chiar si oamenii de succes, care au deja tot ce-si doresc, pot sa scartaie la acest capitol.

Stima de sine are legatura cu sentimentele noastre despre noi insine.

Stima de sine este echivalentul cu cat de valorosi ne consideram, in raport cu alegerile pe care le facem pentru noi.

Atunci cand vezi in ceilalti nevoia constanta de confirmare a valorii lor din exterior, exista o probabilitate mare ca acea persoana sa nu obtina un scor mare la stima de sine.

Oamenii care au incredere in ei sunt putini si rari.

Sunt aceia care devin modele pentru ceilalti.

Sunt cei care nu se conformeaza, asa zisii rebeli ai clasei, iar mai apoi ciudatii scolii.

Sunt oamenii „altfel”, care reinventează metode, cai de comunicare si afaceri.

Ei nu merg cu turma.

Cand toti o iau la dreapta, ei o iau la stanga.

De cele mai multe ori, sunt incomozi.

Ei sunt altfel si nu fac din asta un scop.

Nu simt nevoia de confirmare a majoritatii.

Se inconjoară de oameni de la care au ce invata, nu pe care sa-i domine.

Sunt acei oameni care manifesta respect pentru ceilalti, fie ei oameni, animale sau plante.

Acesti oameni traiesc mai mult pe dinauntru, decat pe dinafara.

Prefera sa isi cumpere hrana sanatoasa, decat haine scumpe (mai ales daca nu si le permit pe amandoua).

Sunt acei oameni care cred in efort, in constructii pe termen lung si in relatii autentice.

Stiu sa-si asume atat greselile, cat si succesele.

Si fac asta in primul rand pentru ca isi asuma cine sunt.

Ii recunosti in orice domeniu.

Ei sunt adevaratii profesionisti, care au convingerea lucrului bine facut.

Nu au nevoie de control exterior sau de laudele celorlalti.

Au curajul sa ia decizii drastice si autodisciplina de a-si urma calea, indiferent cate piedici primesc din exterior.

Si primesc.

Multe!

Sunt acei oameni care ofera cel putin la fel de mult pe cat primesc.

Le este instinctiv sa se concentreze pe ceea ce pot face, nu pe ceea ce nu pot.

Nu-i judeca pe ceilalti, ci ii iau asa cum sunt.

Descurajeaza barfele si nu se uita la reality show-uri.

Stiu prea bine ca mai au cateva carti care-i asteapta si isi folosesc timpul inteligent.

Asadar, daca ai un copil „altfel”, iti sugerez sa nu incerci sa-l impingi la loc in multime, pe pricipiul “toata lumea face asa”.

Este asta cea mai usoara modalitate de a-ti creste copiii?

Iata 5 lucruri pe care iti sugerez sa le incerci cu copilul:

  1. Incurajeaza-l sa-si exprime autenticitatea si sa-si atinga potentialul maxim, orice si-ar dori sa faca.
  2. Lauda efortul, nu reusita, si concentreaza-te pe imbunatatire, nu pe “coronita”.
  3. Ofera-i sansa sa-si asume responsabilitati, pe care sa le duca singur la capat.
  4. Lasa-l sa invete din propriile greseli, abtine-te sa-l salvezi, de fiecare data.
  5. Iubeste-l neconditionat, chiar si atunci cand face alegeri cu care nu esti de acord.

E adevarat, e mult mai greu sa cresti un copil asa.

Nu va fi un copil docil, va pune intrebari, va incomoda profesorii si vei fi chemat la scoala.

Va fi cunoscut ca si „copilul impertinent” care a pus sub semnul intrebarii spusele unui profesor.

Va citi ce vrea el, nu neaparat ce “trebuie”.

Va intreba mereu “de ce”, chiar si dupa ce varsta lui ”de ce” va fi trecut.

Bucura-te!

Stima de sine incepe cu refuzul de a te conforma autoritatii.

Si noi, parintii, suntem prima autoritate cu care copiii nostri simt nevoia sa se lupte.

De aceea, forta nu este o solutie.

Ce idee din acest articol ai dori sa implementezi de maine pentru a imbunatati cresterea copilul tau?

Sau poate ai alta idee care nu se regaseste aici.

Scrie-mi, te rog, un comentariu mai jos.

Cu prietenie,

Urania