Aproape la fiecare intalnire pe care o am cu parinti, fie ca sunt unul, doi sau sute, apare aceasta intrebare:
„Eu fac lucrurile asa cum trebuie sa se intample si eventual asa cum le predici tu, Urania, dar sotul meu, dar bunica, dar bona, dar cealalta bunica…
Cum facem cu toate lucrurile astea?”
In plus fata de asta, cine are de suferit?
Pentru ca daca noi nu vorbim aceeasi limba, copilul sufera și devine confuz, iar noi nu mai stim pe unde sa scoatem camasa.
Cred ca ar fi absolut ideal ca doua fiinte indragostite una de cealalta, care isi propun sa ramana impreuna si, eventual, sa faca un copil, doi, sau mai multi, sa vorbeasa aceeasi limba.
Si se-ntampla lucrul asta in cateva familii.
Eu cunosc cateva situatii, adica traiesc printre noi acesti oameni, dar sunt putini. 🙂
De ce se-ntampla lucrul asta?
Si e cumva amuzant ca cei mai multi nici nu-si dau seama, pana sa aiba un copil, cat sunt de diferiti. Pentru ca pana sa apara copilul se intelegeau minunat.
Si barbatul si femeia formau un cuplu care avea aceleasi principii, aceleasi valori, vedeau intr-un tablou aceleasi lucruri, ascultau aceeasi muzica, aveau prieteni comuni…
Asculta Episodul 3 al Podcast-ului de Parenting si afla cateva idei care te vor ajuta sa intelegi cum poti sa armonizezi stilurile diferite de Parenting in familia ta, astfel incat sa vorbiti toti aceeasi limba. 🙂
Te invit sa ne spui, mai jos, parerea ta despre acest subiect, ce ai aplicat deja, ce vei aplica sau transmite-ne ce alte teme ai dori sa abordam in episoadele urmatoare.
Abia asteptam sa citim feedback-urile voastre si sa vedem cat mai multe like-uri din partea voastra. 🙂
Multumim!
TRANSCRIPT:
Click aici ca sa descarci transcriptul pentru Episodul 003 (PDF)
CE POTI SA FACI MAI DEPARTE:
5 răspunsuri
Da, nevoia de relationare a copiilor trebuie hranita constant, intr-adevar. Eu cred ca lucrurile se vor schimba, odata cu trecerea anilor (cel putin asta imi spun cei mai multi parinti cu care interactionez). Tatii au nevoie de (ceva) mai mult timp, pentru a creste o relatie cu proprii copii. Iar tatii de fete nu au prea multe sanse sa stea prea departe :). Sunt irezistibile 🙂
Multumesc pentru comentariul tau si sper sa va gasiti echilibrul cu totii. Pe curand!
Sunt de acord cu tine, ca de fiecare dintre noi depinde schimbarea.
Fetita noastra nu este foarte apropiata de tatal si il respinge de multe ori.
A trebuit sa fac diverse jocuri, de exemplu hai sa ii dam un pic lui tati…sa-i dam un pic de…….ciocolata sau cu gust de banane, ea se amuza copios si astfel se face apropierea. Sau ne aratam iubirea si afectiunea intre noi si ii spun ca eu il iubesc si ca am nevoie de el si nu vreau sa plece etc.
Este greu si apasator uneori pentru ca simt tensiune de cate ori il respinge, drept este ca e si vina lui pentru ca nu isi face timp pentru ea, vine acasa si se pune la laptop. O iubeste si uneori si-a facut timp, chiar o zi intreaga au stat impreuna, dar pentru ca nu este constant se pierde repede legatura.
Sunt binevenite oricand sfaturile tale, Urania. As propune si o discutie si despre influenta bunicilor asupra parintilor unui copil in cazul unui divorț. Din păcate cunosc cazuri cu influente negative.
Sunt intru totul de acord cu sfaturile tale. Intr adevar, un parinte echilibrat este de dorit. Ce inseamna acest echilibru, de fapt? CUM ajungi la el? Este necesara o educare in acest sens? Sau pur si simplu trebuie sa TE asculti cu atentie?
Acesta este un mesaj automat care confirma ca mesajul dumneavoastra a ajuns la noi.
Mesajul va fi citit in curand de catre Urania sau de o alta persoana umana. 🙂
Urania si colegii mei fac tot posibilul sa raspunda cat mai repede la toate solicitarile.
Persoanele umane nu sunt atat de rapide ca mine 😀 si, de obicei, reusesc sa va scrie inapoi pana in 24 de ore.
Va multumesc pentru intelegere si rabdare,
Serverul Uraniei Cremene 🙂
On Fri, Nov 20 00:06:12 UTC 2015 Disqus