Draga parinte,
Tu cum reactionezi la fricile copilului tau?
Poate nu ai ajuns inca in momentul in care puiul tau experimenteaza frici pe care sa le poata verbaliza, dar te-ai gandit cum il vei ajuta cand acestea vor aparea?
Iar daca ai trecut deja printr-un asemenea episod, care a fost reactia ta?
Bau-bau, monstrul din dulap sau cel de sub pat, intunericul, un obiect cu o anumita forma sau un anumit loc.
Atunci cand asemenea frici apar, tendinta majoritatii parintilor este sa le “rationalizeze”.
Adica sa adreseze intrebari de tipul: De unde a aparut bau-bau? Dar cum ai aflat de el? De ce iti este frica de el?
Asa cum este si firesc, de putine ori un copil reuseste sa ofere raspunsuri relevante la aceste intrebari, pentru ca abilitatea lui de a avea un proces logic in gandire se dezvolta doar la o anumita varsta.
Tocmai de aceea, este foarte greu sa il convingem ca temerea lui nu este reala si ca nu are de ce sa poarte in el aceasta teama.
Concret, in mintea lui exista acel bau-bau. In lumea copilului el este la fel de real precum o persoana din familie.
Si atunci ce e de facut?
E bine sa empatizam cu copilul, sa acceptam ca, in mintea si in realitatea lui, acest “monstru” exista. Fara sa il mintim, spunand ca si noi il vedem si fara inventii ce au rolul de a-l face sa dispara.
Copilul are nevoie sa stie ca parintele lui il intelege si, mai ales, ca el este acolo pentru ca, impreuna, sa gaseasca o solutie pentru situatia respectiva.
Pe langa aceste frici pe care noi, adultii, le numim irationale, mai exista o serie de frici care iau nastere tocmai din dorinta de a ne proteja copilul.
Vrem sa il ferim de realitati mai dure sau chiar tragice, precum accidentele rutiere sau diverse conflicte in trafic, doar ca de multe ori el a vazut ce s-a intamplat. Si nu stie sa isi explice singur ce a vazut sau, si mai grav, noi nu ii explicam ce a vazut.
Fiind repezit sau tras cu forta din acel context, copilul înțelege că e ceva greșit, ceva rău, ceva ce n-ar fi trebuit să vadă.
Iar astfel de episoade pot aduce dupa ele cosmaruri, frici, stari de stress, inchiderea in sine a copilului si alte asemenea consecinte.
Cum sa reactionam la o astfel de intamplare pentru a evita consecinte precum cele de mai sus?
Asculta conversatia mea cu Adriana Titieni in cel mai recent episod de Podcast.
Vei gasi exemple concrete si vorbesc chiar si despre modelul pe care il propun eu pentru a gestiona frica de esec, una dintre cele mai paralizante frici ale parintilor.
Sper sa iti fie de folos! 🙂
P.S. Cu ce frici de acest gen te-ai confruntat pana acum? Cum ai gestionat teama copilului tau?
Scrie-mi experienta ta, intr-un comentariu, mai jos.
Cu drag,
Urania Cremene
