Daca as intreba 100 de parintii, 1.000 de parinti, 1 milion de parinti, cum si-ar dori sa fie copilul lor, mai ales atunci cand va fi adult, cel mai probabil, printre raspunsurile lor s-ar afla si „sa fie responsabil”.
Daca te-as intreba pe tine, ce ai raspunde? 🙂
Daca si tu iti doresti un copil responsabil, care mai tarziu sa devina un adult responsabil, am pregatit pentru tine un scurt video in care iti prezint 3 valente ale responsabilitatii de care e nevoie sa tii cont, ca sa cresti un copil responsabil.
Urmareste acest scurt Video (3 minute), descopera cateva idei pentru fiecare tip de responsabilitate si integreaza-le in procesul tau de crestere si educare a copilului. 🙂
P.S. Te invit sa-mi lasi un comentariu mai jos si sa-mi spui pe care dintre tipurile de responsabilitate le-ai aplicat deja la copilul tau sau ce iti propui sa aplici de acum inainte.
Iti multumesc! 🙂
Buna dimineata,
Nu sunt cea mai buna mama si nici cel mai bun exemplu, dar incerc sa cresc 2 copii cu aceste idei. Din pacate imi este foarte greu, pentru ca sunt in primul rand mama vitrega pentru un copil crescut de bunicii paterni si in al doilea rand mama pentru o fetita de aproape 4 ani. Cea mica a priceput cat de cat ideea de responsabilitate, la cea mare (9 ani) orice construiesc ziua se darama noaptea din grija bunicilor.
Acesta este un mesaj automat care confirma ca mesajul dumneavoastra a ajuns la noi.
Mesajul va fi citit in curand de catre Urania sau de o alta persoana umana. 🙂
Urania si colegii mei fac tot posibilul sa raspunda cat mai repede la toate solicitarile.
Persoanele umane nu sunt atat de rapide ca mine 😀 si, de obicei, reusesc sa va scrie inapoi pana in 24 de ore.
Va multumesc pentru intelegere si rabdare,
Serverul Uraniei Cremene 🙂
On Thu, Jan 21 08:11:29 UTC 2016 Disqus
Buna ziua.
Si uite asa devin eu blogger…Am un baietel de aproape 8 ani. Cam ceea ce ai descris am aplicat asupra lui, eu ca tata. Ii dau , de cate ori am ocazia, exemplul personal, ii explic, ii arat. Face cate ceva daca si numai daca ii spun, si-atat. Nici un pas mai mult. Dialoghez cu el prin multe intrebari pt a-l face sa-si dea seama singur de ce vreau de la el. Raspunsul sa vina din gura lui si nu impus de mine. Il laud, il incurajez. Succesul e foarte mic spre deloc. Sigur ca suntem 2 parinti. Despre mine am spus, despre celalalt nu spun. Si nici nu mai pot sa o educ. Dar copilul in familie vede la mama calea usoara si sigur, mai convenabila pt el. Cum sa inducem responsabilitatea la adulti, nu ai vreo tema? Daca ai, sa stii ca sunt foarte interesat. Si mai sunt interesat si de diminuarea (eliminarea) frustrarilor datorate succesului foarte mic pe care il am in implementarea responsabilitatii.
Esti extraordinara.
Buna Silviu,
multumesc pentru scurtul tau exemplu…este foarte frumos 🙂
Despre responsabilitatea la copii…urmeaza.
Sper sa-ti placa, la fel de mult.
Pe curand si cu bine!
Multumim pentru felul in care ati structurat problema. Foarte utile aceste „pastile”.
Multumim, Daniela!
Ne incurajeaza astfel de feedback-uri sa continuam… si ne bucuram daca informatia ajuta 🙂
Buna Urania, multumim pentru sfaturile bune si utile. Cat despre responsabilitate merge si la noi cu hainele puse la loc și plimbatul câinelui….ce nu merge sunt activitățile casnice…nu vrea să șteargă praful sau să și spele farfuria nici picat cu ceara.
Dincolo de responsabilitate, este necesar sa stii cum sa-i satisfaci nevoile psihologice de baza – printre care nevoia de autonomie, pentru a-i obtine cooperarea, iar nu obedienta. Sunt zeci de tehnici in aceasta directie si din pacate nu pot fi transmise in cateva cuvinte, sau intr-un astfel de mediu.
Buna Urania. Tocmai mi-ai dat o idee excelenta. Am doua fetite gemene de 5 ani si de cele mai multe ori e dezastru in aranjarea jucariilor. Le voi numi responsabile pe fiecare pe cate o cutie de jucarii sa vedem ce iese!
Ma bucur ca te-a ajutat aceasta informatie! Sa ma tii la curent cu felul in care a functionat 🙂
Foarte utile si concise aceste video-uri scurte. Multumim tare mult. Si eu sunt mamica a 2 copii (fetita 7 ani, baietel 4 ani, deci varste diferite si cu siguranta temperamente diferite). daca pana acum a functionat principiul: merge pe instinctul de mama cu multa responsabilitate si un minim de informatie (nu de pe google), lucrurile incep sa se complice acum. apar noi provocari la care nu stii sa reactionezi (sau sa actionezi) si… tu esti exemplul. pentru viitori adulti. instinctiv, din tot ce ne indrumi, aplic cite ceva dar in mod dezorganizat. pe terma responsabilitatii, am stabilit citeva reguli de baza: genul : cand ajungem acasa ne spalam pe miini si ne schimbam sau ma ajuti la pus/stransul mesei dar intr-adevar cel mai bine functioneaza exemplul personal! Grea meseria de parinte…:-)
asa-i, nu e simplu deloc 🙂
dar da, putem face sa ne fie din ce in ce mai simplu, pe masura ce trec anii, daca invatam sa facem lucrurile diferit.
Ma bucur ca informatiile pe care le primesti de la mine ajuta 🙂