Cand a fost ultima data cand ti-ai luat concediu de la meseria de parinte?
Probabil ca e aproape imposibil sa te gandesti la asa ceva.
Responsabilitatile zilnice de la serviciu te impiedica de multe ori sa petreci timp de calitate cu copilul tau.
Iar cand ajungi acasa, nici nu se pune problema sa-ti iei concediu.
Vrei sa petreci cat mai mult timp cu copilul.
In general, parintii ocupati isi petrec mai putin timp cu copiii lor decat si-ar dori.
Si deseori, au un sentiment de vinovatie fata de aceasta situatie.
Prin urmare, incearca sa compenseze aceasta lipsa prin diferite forme.
Rezultatul?
Copii rasfatati.
Rasfatul este iubire exagerata?
Contrar a ceea ce se crede, rasfatul nu are nicio legatura cu iubirea “exagerata” (de parca ai putea vreodata iubi prea mult).
Nu are legatura nici cu tinutul in brate, sarutatul copilului sau numele de alint folosit.
Nici macar cu oferirea de independenta sau putere de decizie copilului.
Comportamentele de mai sus sunt comportamente dezirabile din partea oricarui parinte.
Ce inseamna rasfatul?
De unde stim ca avem un copil rasfatat?
Rasfatul apare atunci cand limitele/regulile stabilite sunt incalcate in mod frecvent (presupunand, desigur, ca au existat niste limite).
Rasfatul este atunci cand copilul plange sau se tavaleste pe jos.
Cand te roaga in felul „acela” si nu-i poti refuza nimic.
Problema este urmatoarea: copiii au nevoie de limite.
Le cauta si le provoaca.
Aceasta este cauza tendintei lor continue catre negociere si convingere.
Atata vreme cat noi incalcam limitele la presiunea lor, copiii invata ca dorinta lor se poate indeplini sau poate fi obtinuta.
Sa presupunem urmatorul scenariu.
Regula intr-o familie ar putea fi: „Nu mancam dulciuri inainte de masa.”
Imagineaza-ti cum tatal ajunge tarziu acasa, si se simte vinovat pentru asta.
Copilul se lipeste de el si nu-i da pace nici 5 minute.
Cand vine ora cinei, inainte de masa, acesta cere un biscuite.
Mama incerca sa-i reaminteasca copilului regula, spunandu-i, foarte corect:
– Inteleg ca-ti doresti un biscuite, si-l vei primi, dar dupa ce mananci.
– Dar ce-are daca mananca copilul un biscuite? Da-i un biscuite, nu vezi ca incepe sa planga? intervine tatal.
Mama cedeaza si copilul primeste biscuitele.
Ceea ce tocmai s-a intamplat este ca pruncul a invatat, cu ajutorul nostru, cum se obtin lucrurile pe care le doresti: cu presiune si santaj emotional.
Noi invatam copiii sa se comporte asa.
Un alt tip de comportament din partea parintelui, care genereaza rasfat, este incercarea compensarii prezentei fizice cu diverse atentii.
Daca vine tarziu acasa, parintele are “grija” sa se intoarca cu cate o jucarioara, ceva dulce sau o hainuta.
Mai mult, sunt multi parinti care, ca majoritatea adultilor din ziua de azi, neavand ce si-au dorit in copilarie, ofera copiilor lor tot ce-si doresc, cand isi doresc, chiar si fara sa li se ceara.
Acesti parinti insa, nu stiu ca frustrarea este buna.
Este absolut normal ca un copil sa treaca prin frustrarea de a nu primi tot ceea ce-si doreste.
Daca intelege ca va primi mereu tot ceea ce are nevoie de la parintii lui, nu va face niciodata mai mult.
Oamenii care au succes in cariera si in afacerile pe care le conduc au ajuns acolo si pentru ca au fost motivati intern sa creasca, sa se dezvolte si sa obtina bunuri pentru ei si pentru familiile lor.
Daca invatam copiii ca tot ceea ce-si doresc este dinainte pe tava, le ucidem exact motivatia de care vor avea nevoie pentru a se ridica pe propriile picioare si a obtine lucruri pentru ei.
Frustrarea face parte din procesul motivational.
Si trebuie sa-i facem loc.
Ce inseamna rasfatul pe termen lung?
- din ce in ce mai multe cedari
- din ce in ce mai multe negocieri
- din ce in ce mai multi nervi de tinut in frau din toate partile.
De aceea, vreau sa-ti ofer 3 strategii anti-rasfat pe care te incurajez sa le incerci.
3 strategii anti-rasfat fara bataie
- Stabileste limite impreuna cu copilul si respecta-le
Daca ai spus NU si esti convins de ceea ce spui, ramai calm, cald, dar ferm.
E nevoie sa nu cedezi presiunilor de niciun fel.
Poti sa oferi in schimb alternative.
De exemplu: “Inghetata n-o sa manaci acum, pentru ca….,dar ce pot sa-ti ofer este un mar sau facem inghetata acasa din iaurt si fructe.”
- Explica atunci cand faci o exceptie
Ce se intampla cand nu ai incotro si trebuie sa incalci o regula.
De exemplu, mergeti impreuna la un concert si intarziati ora de culcare.
Nu uita sa-i spui copilului ca faci o exceptie si de ce o faci.
- Ofera sansa copilului sa se bucure de lucruri simple
Dupa cum am spus mai sus, frustrarea face parte din procesul motivational.
Si trebuie sa-i facem loc.
Te incurajez, de aceea, sa pui frana numarului de jucarii si de hainute pe care le oferi copiilor.
Ei trebuie sa vada valoarea lucrurilor si sa aprecieze cat mai mult ceea ce primesc.
O modalitate prin care poti cladi acest sentiment este ca la fiecare sfarsit de sezon, sa faceti curatenie la hainute si jucarii.
Cu siguranta veti gasi hainute care nu-i mai sunt bune si jucarii care nu-i mai plac.
Creeaza un obicei de selectie a acestora si incurajeaza copilul sa le doneze la centrele de copii defavorizati.
Faptul ca copilul poate sa renunte la o jucarie veche si sa o daruiasca cu manuta lui altui copil va avea un impact inconstient asupra lui.
El isi va cladi treptat responsabilitatea si generozitatea, va intelege valoarea banilor si efortul din spatele obtinerii lor.
Insa, despre “educatia financiara” la copii, voi vorbi intr-o discutie urmatoare.
Pana atunci, te invit sa-mi scrii intr-un comentariu ce strategie anti-rasfat aplici tu cand nu-ti poti stapani copilul.
Cu bine,
Urania Cremene
P.S Astept sa citesc raspunsurile la cati mai multi dintre voi :-).
„When a child misbehaves, the cause is often routed in how safe and secure they are feeling.”
https://www.youtube.com/watch?v=1wpz8m0BFM8&feature=share
Nu exista copii rasfatati. Rasfatul nu este atunci cand copilul se tavaleste pe jos, nici cand incalca limite. Conform ultimelor studii in psihologie, copii care se comporta neadecvat fac asta din diverse pricini: prima este ca oarintii sunt slabi si limitele nu sunt neaparat bine stabilite, al doilea caz este atunci cand parintii sunt exagerat de violenti verbal sau fizic cu copii lor si al treilkea caz este privarea de dragoste (copilul va face orice sa atraga atentia asupra sa, prefera sa fie insultat si batut, dar nu ignorat). Recomand cursul „cercul sigurantei” (Circle of Security) pentru toti parintii. Asa intelegem ca noi avem copii buni iar comportamentul lor e doar suma tratamentelor pe care le aplicam. Putem fi parteneri in viata, putam creste impreuna. Oricine poate creste un copil facand pe seful sau fiind extrem de indulgent, aproape orb in cresterea copiilor.
Cand vine vorba de cresterea si educarea unui copil, in primul rand trebuie sa ne edcuam pe noi. A creste impreuna e cea mai buna solutie. Trebuie sa intelegem etapele de dezvoltare psihica si motorie, nevoile afective si cele cognitive. Nu cred in parintele sef si copilul sclav. In spatele oricariu comportament neadecvat se afla un parinte prost educat!
atunci cand isi doreste o jucarie te poate barai la cap astfel in cat sa-ti creasca instantaneu 50 fire de par alb. In astfel de momente avem un singur raspuns: daca iti doresti acea jucarie va trebui sa iti strangi banuti ca sa ti-o cumperi! scandalul inceteaza brusc si incepe marea adunare la pusculita. Alt gen de smiorcaieli le rezolvam ignorand comportamentul pe care nu il toleram, cand se mai calmeaza ii explic ca un astfel de comportament nu ii face cinste nici ei, nici mamei care este direct raspunzatoare de educatia ei, astfel ne face de rusine pe amandoua deopotriva si nu isi doreste asta
Ingoranta in situatii de „smiorcaieli” poate aduce creea un adult de tip evitativ care se sa retrage in singuratate in cele mai grele momente din viata, neacceptand ajutorul nimanui. asta poate creea multe probleme in viasta sociala si de cuplu, fiind fixat pe ideea ca „dupa rau nu vine nimic, nimeni nu ma poate ajuta”. A vorbi calm, ferm si bland cu copilul atunci cand si-a pierdut cumpatul este esential, el fiind coplesit de propriile emotii cu care nu mai stie ce sa faca. Parintele e responsabil de organizarea emotiilor, de pastrarea calmului si de linistire a copilului. Asta presupune sa ii spunem ca ii intelegem dorinta, ii intelegem si frustrarea dar exista o limita peste care nu putem trece din motive fie financiare, fie morale. El are tot dreptul sa se supere, asa cum ne suparam si noi in sinea noastra cand lucrurile nu merg cum ne dorim, e acceptabil sa fie asa, noi suntem langa ei sa ii ajutam sa treaca peste (chiar daca e vorba ca nu vrem caciulita sau vrem o ciocolata sau o jucarie), dar limita ramane fixa, ferma si nu se poate altcumva. Asa ii aratam copiluli ca il iubim dar suntem si puternici si intelepti, ei simtindu-se in singuranta alaturi de parinte. Un parinte incapabil sa puna limite creeaza un copil si mai apoi un adult anxios, el traind mereu cu starea de teama si nesiguranta.
Buna ziua,sunt mamica de fetita care uneori este asa de incapatanata incat imi vine sa le si smulg firele de par alb pe care mi le scoate dar in momentele in care incerca sa depaseasca limita si imi cere un lucru caruia nu ii este timpul incerc sa ii explic prima data ca nu este bine ceea ce ea doreste,apoi daca nu am nici un rezultat o las sa mai smiorcaie putin poate uita iar daca nu uita ii distrag atentia cu un alt lucru si usor usor isi revine la drumul cel bun.Sper ca procedez ok acum eu va doresc rabdare de fier si sa fiti iubiti/iubite de copii vostri.
Buna ziua. Am o fetiță de 8 ani. Întrebarea mea este Cum as putea stăpânii ieșirile ei nervoase…răspunsul înapoi la părinți. ..Nu știu dacă am răsfățat -o….e o fetiță înțelegătoare știe ca nu primim tot mereu ce ne dorim. ..recunosc mereu când si-a dorit ceva i-am oferit dr nu în momentul în care a cerut. , pe rand când se putea și Cum merita. SI am mai observat ceva la ea…Este dependenta de a spune mama mereu ca o iubește sa o îmbrățișez. …deși o fac foarte des fără sa mi ceară. …AI ofer dragostea mea mereu.Mulțumesc
Raspunsul meu:
Buna Maria, iesirile nervoase, cum spui tu, au mereu o cauza. Aceasta nu se gaseste doar in diferenta intre rasfat sau lipsa lui, ci in felul in care ea simte ca i-au fost satisfacute nevoile psihologice de baza. Mai apoi, iesirile nu se stapanesc, ci se gestioneaza, de aceea anumite tehnici sunt necesare si aici. Minunat ca ii oferi dragostea ta mereu, continua sa faci asta.