Sună alarma. 6:45. La 7 îl trezești pe cel mare. Până atunci, ai fix 15 minute doar pentru tine. Atât – poate singurele momente de liniște din zi.

Chiar înainte să dai drumul la apă ca să te speli pe față auzi:
Mamiiiiiiiiii!

S-a trezit cel mic. Parcă abia la 6 adormise – îți vine instant în minte.
Cu ochii întredeschiși, te duci la el, îl iei în brațe și încerci să îl liniștești. Știi că dacă îl trezește pe fratele lui acum, toată ziua s-a dus. Îți vine în minte ziua de ieri în care ți-ai ieșit din pepeni și ai ridicat tonul la amândoi. Nu vrei să repeți asta. Nu de dimineață.

Cu copilul în brațe, te duci în bucătărie să îi prepari încă o porție de lapte praf. Poate ai norocul să adoarmă din nou dacă îl bea. Așa ți-ar rămâne timp să te ocupi de fratele lui mai mare, imediat ce se trezește.

E 7:00. De ce nu sună alarma? – te întrebi. Te uiți mai atentă pe telefon. E sâmbătă.
Offfff!

În timp ce îți lași umerii în față, în capul tău rulează acum, ca într-o sală de cinema, scenariul unui film care se tot repetă de când a apărut al doilea copil: culcă-l pe cel mic, scoală-l pe cel mare, imploră-l 10 minute să se ridice din pat, altele 10 să se îmbrace, timp în care îl ameninți că dacă nu face asta nu îi deschizi tv-ul să se uite la desene.

Deschizi tv-ul pe desene, măcar acum se îmbracă. Dar nu-l mai poți dezlipi de acolo ca să se spele pe dinți. Îi promiți că îi dai tableta când vine de la grădiniță, dacă se spală acum pe dinți. Când să intre în baie, baia e ocupată. Soțul tău face dus.

Pijamaaaaa, eroi în pijamaaaaa! se aude din televizor.

Simți? Parcă deja îți iese fum din cap. Și înca nu au ieșit din casă.
Nici nu-i de mirare că pierzi noțiunea timpului.

Evident, toate astea nu au cum să se întâmple azi, pentru că e sâmbătă, nu-i așa?
Da, numai că în condițiile în care ai de făcut curat, gătit, spălat, timp în care îi lași pe copii să se joace în camera lor fie pe calculator, fie pe tabletă, obții exact opusul la ceea ce aveam noi în weekend când eram copii: timp în familie.

Și asta e realitatea părinților din România.

“Urania, mă simt vinovată că nu găsesc timp pentru soț, pentru copiii mei. Nu mai fac față. Îmi e rușine să invit pe cineva la noi. E dezordine, nu reușesc să curăț mizeria pe care o fac copiii. Când am de spălat vase sau de gătit, îi pun celui mic tableta în brațe, iar pe cel mare îl las pe calculator. Până ajunge soțul de la supermarket. Apoi îi dă telefonul lui și trece el la calculator. Când prind 5 minute în toaletă, îmi verific Facebook, Whatsapp sau Instagram. Parcă nevoia asta disperată de atenție e mai presus de nevoile fiziologice.”

Acestea sunt cuvintele unei mame pentru care rutina este atât de cruntă.

Dezordinea, gălăgia, refuzurile, lipsa conectării în familie sunt doar câteva dintre aspectele care sunt la ordinea zilei pentru părinții moderni.

Când viața ta arată așa, șansele să vrei “să fugi” de ea sunt mari.

La fel și în cazul copiilor. Dacă zi de zi copilul tău aude doar comenzi, iar tu primești doar “imediat” ca răspuns, este destul de clar că niciunul din voi nu e auzit, respectat, valorizat și va căuta să își satisfacă aceste nevoi în altă parte.

Ghici unde… 🙂

Da, răspunsul e tableta sau telefonul.

Trăim în perioada în care ne e aproape imposibil să concurăm cu rapiditatea cu care gadgeturile reușesc să ne satisfacă nevoile psihologice. Și asta creează dezechilibru în familie, frustrare, iar weekend-urile se pot transforma în zile de coșmar, în loc să fie timp de calitate împreună. Mai mult decât atât, tot gadgeturile îi țin în casă pe copiii noștri, iar pe termen lung, asta le afectează sănătatea.

E un trend extins și la nivel global, nu doar în România.

Copiii petrec mai puțin timp liber afară decât deținuții din închisori – aceasta a fost concluzia unui studiu publicat în 2016 de The Guardian, în Marea Britanie, care a fost realizat pe un eșantion de 12.000 copii cu vârste între 6-12 ani.

Cu tehnologia la indemana, copiii nu au nicio șansă în fața recompenselor imediate pe care le primesc din jocuri și desene și care le hrănesc dorința de atenție.

Și nici tu, părintele…

Zi de zi ducem o luptă pentru timp, cot la cot cu telefoanele, tabletele sau tv-urile. Cu cât încercăm mai tare să le smulgem din mâinile copiilor noștri, cu atât parcă noile aplicații și jocuri câștigă mai mult teren. Pe de-o parte, în creierul părintelui se activează centrii ai durerii, atunci când copilul alege un gadget și nu timp împreună cu el la cumpărături, la spălat mașina, la plimbare sau pur și simplu pentru schimbat două vorbe.

Da, ai înțeles bine: centrii emoționali ai durerii ți se activează în creier, atunci când ești dat la o parte, nu ești ascultat sau ești ignorat.

La fel simte și copilul tău atunci când îi pui telefonul în mână, ca să termini de spălat vasele, în loc să îi dai atenție și să îl implici și pe el: durere…

Acum, poate îți pui întrebarea: cum am ajuns aici?

Ei bine, eu cred că întrebarea care face diferența este: cum fac să ies din asta?
Pentru că da, tu, părintele, vrei timp de calitate cu partenerul tău, cu copilul tău, sau cu o prietenă atunci când mâncați împreună în oraș.

Vrei să auzi “vin acum”, în loc de “vin imediat”.

Vrei să fii băgată în seamă când îi povestești unei prietene cum ți-a spart copilul vaza cea nouă din cristal, în loc să o vezi că își verifică telefonul din minut în minut și că e absentă.

Vrei ca atunci când sunteți la masă, să DOAR mâncați, fără să fiți tentați să puneți mâna pe telefon când se aprinde ecranul cu vreo notificare nouă.

Dacă simți că și tu cumperi timp cu gadgeturile din casă, să știi că nu ești singur. Aceasta este una dintre dramele părinților moderni.

Poate cea mai dureroasă.

Vestea bună este că există și o altă cale prin care poți să obții, într-un mod sănătos, acest timp de calitate. Și ca să te poți și tu bucura de ea, aș vrea să te gândești în care arie din viața ta simți că te afectează cel mai mult telefonul sau tableta. Poate în relația cu soțul, poate cu copilul tău, poate la birou sau poate pur și simplu este singura modalitate prin care te conectezi cu ceilalți.

Îmbrățișez,
Urania