Urania la tastatura. 🙂
Cu o ceasca mare de cafea calda si cu multe ganduri…
Saptamana trecuta, vineri, te-am rugat sa votezi o varianta dintre cele 5 propuse.
Iti voi spune rezultatele intr-o clipa.
Am primit 5.019 voturi, plus cateva sute de mailuri.
Am fost coplesita de cat de multi ati raspuns si… nu ma asteptam la rezultatul care a iesit castigator. De fapt, l-am pus pe lista ultimul doar asa, ca sa fie 5.
De ce am am aceste ganduri… triste?!
Pentru ca marea majoritate a parintilor nu va obtine niciodata ce isi doreste.
Si n-ai idee cat de mult ma intristeaza asta. Este drama oricarui parinte… constient.
Iata de ce.
Asa cum ai vazut, aproape jumatate dintre parinti spun ca vor sa creasca copii independenti, cu vointa puternica, care vor face maine o lume mai buna.
De fapt, care parinte, daca il intrebi, nu iti va spune asta?!
Si totusi, cei mai multi, au sanse foarte mici sa creasca un copil responsabil si independent, un adevarat lider in viitor.
Oare de ce?
Gandeste-te la parintii pe care ii stii personal acum, in momentul prezent, pentru ca vreau sa te intreb ceva.
- Care parinte nu vrea ca al lui copil sa fie cuminte?
- Care parinte nu vrea ca al lui copil sa fie ascultator?
- Care parinte nu vrea ca al lui copil sa faca ce i se spune, de prima data cand i se spune?
Poate iti doresti si tu aceste lucruri. Sau o parte dintre ele, macar.
Tocmai aceasta este problema!! pentru ca exista un mare conflict intre ce ne dorim de la copiii nostri pe termen scurt, si ce ne dorim, de fapt, pe termen lung.
Pe termen scurt, vrem un copil cuminte, care sa ne asculte si sa faca ce-i spunem sa faca.
Cei mai multi parinti asta ma si intreaba cel mai des:
”Cum il fac pe copilul meu sa …?”
Dar ”ascultator” si ”cuminte”, pot fi 2 sinonime elegante pentru ”obedient”. 🙁
Iar un copil care astazi este ascultator si cuminte, incat devine obedient, NU poate sa devina, maine, un lider, independent, cu vointa puternica, care sa faca o lume mai buna.
Drama oricarui parinte constient este conflictul intre ce vrea pe termen scurt si ce isi doreste pe termen lung.
…
Recent, un radio pentru copii, foarte indragit in Romania, a facut un sondaj ca sa afle care este cuvantul pe care un copil il aude cel mai des in fiecare zi.
Ghici care este acest cuvant?
”NU!”
Cu toate variantele lui: ”nu e voie!”, ”nu pune mana!”, ”nu atinge aia, cealalta!”, ”nu e frumos!”, ”nu e bine!”…
Ce mai aud copiii, zilnic?
Comenzi. Multe comenzi.
”Stai langa mine!”
”Fii cuminte!”
”Fa ce-ti spun!”
”Asculta-ma!”
…
Iar cand copilul nu face ce i se spune, ce se intampla, cel mai adesea?
Ei bine, este pedepsit.
Din nou, intreb:
Cum poate un copil crescut cu comenzi si pedepse, sa devina un adult independent, cu vointa puternica, responsabil, un lider?
Cu greu, sau deloc.
Mai degraba, va deveni un adult obedient, supus excesiv autoritatii, incapabil sa ia decizii si sa se sustina pe propriile-i picioare, dependent de ceilalti… 🙁
Te rog sa nu ma intelegi gresit.
Nu spun toate acestea doar ca sa-i judec pe parinti.
Dimpotriva, sunt convinsa ca sunt foarte bine intentionati si ca fiecare dintre ei isi doreste ce este mai bine pentru copilul lui.
Doar ca, fiind prinsi in toata agitatia vietii de zi cu zi, e foarte usor sa scapi lucrurile de sub control, sa vrei sa fie bine doar pe termen scurt.
Si astfel, foarte multi parinti, ajung sa nu mai sesizeze aceasta problema, decat atunci cand este prea tarziu.
Cand copilul este deja adolescent si le inchide usa in fata sau le intoarce spatele in timp ce ei inca vorbesc.
Nu este o situatie in care ti-as dori sa ajungi, si cred ca nici tu nu vrei asta.
E timpul sa inchei acest e-mail pentru ca deja am scris prea mult. Dar am sa las deschisa aceasta problema.
Este prea importanta ca sa o rezolvam intr-un e-mail…
Gandeste-te la acest conflict intre ce-ti doresti, poate, ca parinte, pe termen scurt, si ce-ti doresti pe termen lung, pentru copilul tau.
Gândeste-te ce inseamna acest paradox, si ce-ai putea sa faci ca sa iesi din el.
Pentru ca, probabil, iti dai si tu seama ca ai sanse mici sa-l ajuti sa devina cea mai buna varianta a lui, daca nu rezolvi aceasta contradictie.
Te invit sa gandesti lucrurile asa:
Relatia cu copilul tau nu se incheie la 18 ani ci, dimpotriva, abia cand incepe sa devina adult vezi pe deplin roadele a ceea ce ai “semanat”.
Incepi sa vezi daca ai reusit sa cresti, intr-adevar, un adult independent, cu vointa puternica, sau alte calitati pe care ti le-ai fi dorit.
Cam atat deocamdata.
Voi reveni in curand ca sa continuam conversatia pe aceasta problema importanta si sper sa ii gasim un “happy end” pana la urma.
Pe curand,
Urania
P.S. Iti multumesc ca m-ai urmarit si, daca ai constientizat acum ca te confrunti si tu cu aceasta problema, si vrei sa-mi transmiti un mesaj legat de asta, scrie-mi la contact@uraniacremene.ro.
Abia astept sa ascult ce ai de spus. 🙂
