O multime de parinti se plang astazi ca ai lor copii nu mai respecta regulile.
Daca am vorbi cu copiii, cred ca o multime de copii ar spune acelasi lucru despre parinti: mama spune asta si face asta, tata spune asta si face cealalta.
E dificil sa impunem reguli copiilor nostri daca noi nu ne respectam propriile reguli.
Fara reguli insa, e dificil sa reusim sa ne responsabilizam copiii.
Iar fara responsabilitate, riscam sa avem copii care nu vor sa-si faca temele, nu vor sa-si adune jucariile, nu vor sa-si faca ordine in camera…
Fara doar si poate, acesta este un subiect foarte dureros pentru multi parinti: „nu vreau-ul” din spatele regulilor pe care parintii încearca sa le creioneze, si de care incearca sa se tina.
Este un soi de mers fin pe linie, care ar putea raspunde la intrebarea: „Cum fac sa obtin respectarea regulilor mele, sau sa faca al meu copil ce vreau eu?”
Dar in acelasi timp sa nu-i tai aripile, sa nu-l cresc obedient, sa aiba un punct de vedere pe care sa si-l exprime, sa stea pe propriile picioare, sa-i hranesc nevoia lui de libertate, de autonomie si sa ajunga o persoana responsabila.
Asculta Episodul 2 al Podcast-ului de Parenting si afla cateva idei care te vor ajuta sa intelegi cum poti sa cresti responsabilitatea copilului tau.
Te invit sa ne spui, mai jos, parerea ta despre acest subiect, ce ai aplicat deja, ce vei aplica sau transmite-ne ce alte teme ai dori sa abordam in episoadele urmatoare.
Abia asteptam sa citim feedback-urile voastre si sa vedem cat mai multe like-uri din partea voastra. 🙂
Multumim!
TRANSCRIPT:
Click aici ca sa descarci transcriptul pentru Episodul 002 (PDF)
21 de răspunsuri
Draga Ioana,
multumesc ca ma urmaresti, ca ai fost la seminar si ca vii si la workshop! Felicitari!
Stii ceva? Vei avea raspunsul la intrebarea ta – si la altele, dupa acele 7 ore.
Ne vedem pe 23 noiembrie! 🙂
Draga Andreea, multumesc ca mi-ai scris 🙂
In seminariile si workshop-urile pe care le sustin abordez si intrebarea ta – care este foarte pertinenta si pe buzele multor parinti. Nu poti astepta cariile si nici un accident, pentru ca un copil sa invete consecintele.
Intr-o discutie cu Adriana de 20 de minute este foarte dificil sa ofer informatie care dureaza cateva ore pentru a fi explicata…cu cap si coada. Daca ai fost la un workshop intensiv, stii raspunsul la aceasta intrebare :). Daca n-ai fost, te astept sa afli nu numai acest raspuns, dar o serie de alte situatii in care o abordare diferita face o mare diferenta.
Iti multumesc ca ma urmaresti si sper sa te ajute! 🙂
Foarte utile aceste podcasturi, ar fi minunat daca ar fi ascultate si intelese de toti parintii, atunci copilul meu ar avea speranta unei ,,lumi” mai bune, normale, decente, corecte, oneste.
Draga Miruna,
multumesc pentru gandul tau :). Eu chiar cred in masa critica si cred ca, incet-incet, putem schimba cate ceva nu numai in propria familie, dar si in jurul nostru.
Pe curand si cu bine!
Urania, foarte firesti si utile informatiile care le impartasesti cu noi aici! Multumesc ! Sunt de acord cu ceea ce spui in totalitate, am aplicat si chiar dau rezultate ideile tale. Insa, intampin uneori dificultati in a transmite copiilor mei ideea de consecinte. Dau un exemplu concret: daca responsabilitatea jucariilor este ceva palpabil , vizibil si clar pot observa si singuri care sunt consecintele faptului ca nu isi strang jucariile, cum facem cu lucrurile mai putin palpabile cum ar fi spalatul pe dinti sau orice alt aspect de acest gen. Cum le pot explica intr-o maniera cat mai explicita consecintele NEspalatului pe dinti, fara a ajunge in postura de a avea efectiv o carie si de a intelege pe pielea lor acest lucru?
Multumesc draga Urania ,pentru tot ce faci !Te ascult cu mare interes si drag.
Bună Urania. Apreciez foarte mult ceea ce faci și modul în care exprimi ideile. Cred ca este o mare diferență între a creste un copil și a educa un copil. Mulțumesc ca vi în sprijinul părinților care doresc nu numai sa îi vadă crescând, ci crescând frumos, armonios și având educate acele comportamente care îi ajuta sa fie Oameni buni. Responsabilitatea este unul dintre ele ? și intr-adevăr avem și noi, ca părinți, multe de învățat și însușit înainte sa putem preda mai departe. Mult succes în continuare. Te ascult cu drag și interes.
Cata dreptate ai in ce spui! Mult succes pe mai departe!
Buna seara, foarte practic si concret episodul. Nu sunt straina de sfaturile despre parenting, am si particiat la o conferinta din Bucuresti, m-am inscris si la cea de a doua. Ceea ce as dori sa lamuresc, este cum se poate gestioana o situatie de genul urmator: fiica mea (12 ani) invata dupa amiaza, ceea ce presupune ca dimineata ea stie ca ar fi bine sa invete. Cum pot eu, ca parinte ce lipseste dimineata de acasa(evident lucrez) sa procedez in cazul in care constat ca nu face intr-adevar ceea ce era planuit, aica sa invete. Nu este un copil lipsit de responsabilitati, cunoaste faptul ca orice actiune atrage dupa sine o consecinta. Singura se trezeste dimineata pentru a invata, ea stabileste ora alarmei,,,,dar de multe ori termina fff repede temele pt a mai conversa cu colegii:) . Ne vedem pe 23 nov. Multumesc
Draga Adriana,
Si noi iti multumim.
Apreciez ca iti doresti sa fii o mamica buna si cred ca vei reusi! 🙂
Multumim pentru aceste sfaturi minunate. Sunt foarte practice si la indemana oricui. Sper din suflet ca voi fi mamica buna. 🙂
Draga Catalina, iti multumesc pentru gand si pentru deschidere! Am credinta ca niciodata nu e prea tarziu, chiar daca un inceput constient ar fi facut anii care au urmat mai simpli…si mai echilibrati, poate.
Iti doresc sa ajungi cat mai aproape de ceea e doresti sa devii 🙂
Multumim, Mihaela pentru sugestie! 🙂
Draga Adriana, iti multumesc ca ma urmaresti si ma bucur daca ceea ce afli este valoros pentru tine 🙂
La orice varsta se poate face ceva, orice relatie poate fi imbunatatita, inclusiv intre 2 adulti.
Tot ce se schimba este durata. Cu cat copilul este mai mare, cu atat este nevoie de mai mult efort constient, de mai multa rabdare si de mai multa consistenta. Schimbari in schimb se pot face si le-am vazut intamplandu-se in foarte multe familii.
E adevarat ce spuneti despre consecinte, dar sunt mult mai multe detalii care fac o diferenta foarte mare. Eu sustin un workshop de 7 ore cu acest subiect…
In plus, ceea ce au copiii de invatat (nu se nasc cu asta), este autoreglarea si gestionarea emotiilor. Un copil de 4 ani este abia la inceput de drum.
Bună! Un articol extraordinar, mă bucur nespus că v-am descoperit. Recunosc, dar nu cu mandrie, cu durere chiar că nu sunt un parinte model pentru copii mei, dar cu fiecare zi care trece pot să spun cu mâna pe inimă că progreses în a-mi creşte copiii în alt mod faţă de cel în care am fost eu crescută. Daca aş fi avut acces la aceste înformaţii acum 10 ani probabil acum puteam să fii mândră de atitudinea mea ca mamă. Mai am multe de învăţat! Vă mulţumesc din suflet pentru tot ce ne informaţi!
Multumim mult pentru informatii; foarte practice si concrete! Un alt subiect interesant cred ca ar fi legat de implementarea unor obiceiuri sanatoase la adult si copil si modalitati de implementare gradual pe termen scurt;mediu si lung.
Draga Urania. Ascult cu mare placere tot ceea ce postezi si am fost unclusiv la o conferinta de parenting in Baia Mare. Ne esti atata de necesara noua, parintilor si pentru asta iti multumesc. As vrea sa iti adresez o intrebare legata de podcast 002. Eu am 2 baieti, unul de 4 ani si unul de 16. Cu cel mic e mai usor pentru ca inca poate fi modelat, iar ceea ce ma inveti tu este de mare folos pentru mine. iti multumesc. Probleme exista insa in relatia mea cu copilul de 16 ani, Alex. Eu imi asum toata vinovatia ca parinte pentru ceea ce este acum. Dar oare mai pot eu face ceva sa schimb lucrurile? Iti spun doar cateva probleme. Alex a crescut intr-un mediu foarte permisiv, crescut doar de mine de la varsta de 2 ani jumate, iar greseala mea cea mai mare a fost ca am incercat sa inlocuiesc lipsa tatalui cu diferite daruri si l-am lasat pe baiatul meu sa faca cam ce vrea el. O mare eroare. Pt ca acum este foarte iresponsabil in toate domeniile din viata lui. Oare se mai poate face ceva? HELP
Inca o data, multumesc pentru aceste informatii. Pentru ca am avut harul sa ma informez la timp, am aplicat cu succes multe din indicatiile tale (si ale altor specialisti in domeniu). Pot depune marturie aici despre faptul ca un copil invata intr-adevar din exemplul parintilor, mai mult decat din cuvintele acestuia.
Pentru ca „e dechis” sa punem intrebari sau sa sugeram subiecte de discutie, as aduce in discutie urmatorul subiect: In disciplinare, o consecinta trebuie sa aiba legatura cu acel comportament indezirabil: ai varsat apa pe jos, trebuie sa cureti, cu ajutorul parintelui in functie de varsta. Gasesc insa dificil acele consecinte pentru comportamente cum ar fi: tipatul, tonul nepotrivit al vocii. Vreau sa spun ca nu gasesc un „ne-tipat” :-). Suntem ca parinti, in postura in care chiar putem spune, fara sa mintim: „trebuie sa vorbesti asa cum vorbesc mami si tati, la noi in casa nu se tipa”. Mai sunt si alte consecinte potrivite pentru un comportament ca cel de mai sus? (varsta pe care o am in vedere este de 4 ani)
Multumesc.
Bună! Am ascultat cu mare drag acest mesaj…Este foarte real tot ce s-a vorbit aici..Nu înțeleg de ce unii părinți își subestimează copii crezând ca dacă au 2 ani sau 3 ei nu știu ,ei nu văd, ei nu aud..pe când ei absolut tot ce e în jurul lor înmagazinează. .aud mereu acum sunt mici ce știu ei?ei bine știut multe…și din nou vin cu aceiași părere. ..Cum sa faci din al tău copil un copil bun ,responsabil, sigur pe el când tu ești cel care are probleme? Când tu ești cel care spune lasă du-te tu puțin la desene pana adun eu la tine în camera sau când îl duci în pat la ora 23 sau când intra în casa nu îl învață nimeni ca trebuie sa se spele pe mâini nu pentru ca vrei tu ci pentru i-ai explicat frumos ca are microbi pe mânuțe care îi pot provoca dureri de burtica(ca și o paranteza al meu băiețel de 3 anisori recent împliniți se uita la mânuțe și mă întreabă așa temător ca unde sunt microbii ca de ce are microbi,si facem din ăsta un moment minunat în care avem un dialog în care el acumulează niște informații noi în care învață ce se întâmplă dacă nu facem acest lucru). Se poate dragi părinți totul cu dragoste și răbdare!
Acesta este un mesaj automat care confirma ca mesajul dumneavoastra a ajuns la noi.
Mesajul va fi citit in curand de catre Urania sau de o alta persoana umana. 🙂
Urania si colegii mei fac tot posibilul sa raspunda cat mai repede la toate solicitarile.
Persoanele umane nu sunt atat de rapide ca mine 😀 si, de obicei, reusesc sa va scrie inapoi pana in 24 de ore.
Va multumesc pentru intelegere si rabdare,
Serverul Uraniei Cremene 🙂
On Thu, Nov 12 21:22:24 UTC 2015 Disqus