Draga parinte,
Cred ca ai vazut pe internet macar un video in care parintii anunta copiii de venirea pe lume a unui fratior sau a unei surioare. Reactiile copiilor sunt dintre cele mai haioase: multi se bucura, in cel mai frumos si pur mod posibil, iar altii incep sa planga. Si plang, nu gluma! Pentru ca bebelusul e baietel si ei voiau fetita sau pentru ca e fetita si ei voiau baietel, sau pentru ca… pur si simplu sunt coplesiti!
Cum pregatesti un copil pentru venirea pe lume a unui fratior sau a unei surioare?
Cum explici aparitia noului bebelus si cum cadrezi povestea?
Apoi, cum previi gelozia? De cele mai multe ori, copiii au impresia ca iubirea este ca un sac din care se iau bucati si ca, la un moment dat, acesta se termina!
Cum ii explici ca, de fapt, cu cat iubim mai multi oameni, cu atat iubirea este mai multa?
Te invit sa dai click pe link-ul de mai jos si sa vezi video-ul in care discut despre acest subiect:
Sper ca ideile prezentate sa iti fie de folos si momentul anuntarii unui nou bebelus in familie sa fie unul dintre cele mai frumoase din viata ta de familie.
Cele bune tie,
Urania
PS: daca deja ai experimentat aceasta etapa in care ai vorbit cu al tau copil despre faptul ca familia voastra se va mari, te invit sa imi spui intr-un comentariu sub video cum ai facut asta. 🙂
Sursa foto: Pinterest
3 răspunsuri
Diferenta intre primii 2 copii este 1an si 10 luni, asa ca sincera sa fiu, nu prea am stiut ce explicatii sa dau 🙂 Cand a crescut burtica I-am explicat ca Dumnezeu ne mai da un bebelus care va veni in familia noastra ca si va fi tot un baietel 🙂 I-am spus ca la inceput va fi micut si noi vom avea grija de el. A fost mult mai simplu la a 3-a sarcina, cu fetita, cand le-am explicat baietilor ca vom mai avea un bebelus si de data aceasta va fi o fetita 🙂 I-am spus ca ea creste in burtica mamei si se va naste cand va fi sufficient de mare, asa cum a fost si in cazul lor. Au fost bucurosi, dar mi-au spus ca ar fi preferat un fratior 🙂 Dupa nastere au fost si momente de gelozie, dar am incercat sa le aplanez si sa ofer atentia si timpul cuvenit fiecaruia.
I-am explicat pur si simplu ce urma..cu multe detalii. Cert e ca nu prea a ajutat pentru ca el are o mare mare nevoie de conectare. Din pacate eu nu am reusit sa ma stapanesc mereu si l-am dezamagit prin neimplicarea mea. Acum, dupa 2 luni, cred ca s-a obisnuit cu programul si e mai intelegator..si eu am un ritm si reusesc sa ii acord atentie in fiecare zi. Este f f greu cu refuzurile lui, cu crizele neasteptate, cu gesturile menite sa apese butoanele care ne infurie..dar trec. Cu asta ne consolam 🙂
I-am spus baietelului meu de 4 ani jumate ca, atunci cand Dumnezeu ne mai trimite un bebeluș, pe care si-l dorea, trimite încă o porție mare de iubire la pachet. Astfel părinții au de unde împărți tuturor copiilor, deci sa nu se îngrijoreze din punctul asta de vedere. Cred ca l-a liniștit. A trecut un an jumate de atunci si nu a dat mari semne de gelozie. Ne străduim să împărțim atenție și timp între cei 2, de iubire nu se pune problema.