Daca ai cel putin 2 copii, si sunt suficient de marisori, este foarte probabil sa fi trecut prin cel putin o situatie in care se cearta de la ceva, au un conflict si nu prea se inteleg.
Daca nu ai inca minim 2 copii, poate te gandesti sa ai in curand, sau poate al tau copil a intrat uneori in conflicte cu alti copii.
Desi eu personal nu am trecut ca mama printr-o astfel de situatie, am intalnit sute de parinti care m-au facut sa-mi dau seama si sa inteleg cat de neplacuta este pentru un parinte, o astfel de experienta.
Pentru ca de multe ori se intampla sa nu stii cum sa rezolvi eficient aceste dispute si te doare sufletul cand doua fiinte care fac parte din tine, nu se inteleg, se cearta sau mai rau.
Asa ca in ultima mea intalnire cu Adriana, am ales sa vorbim despre rivalitatea si conflictele dintre frati, pentru ca si ea are 2 copii. 🙂
Am incercat sa oferim cateva idei care, speram, te vor ajuta sa ai o abordare diferita pentru aceste probleme si sa le gestionezi mai eficient.
Saptamana viitoare, vom posta inregistrarea integrala pe blog.
Pana atunci, cu ajutorul colegilor mei din echipa, am extras 4 sectiuni interesante si valoroase si le-am pus in 4 video-uri scurte, ca sa ai totusi niste instrumente la indemana pana va fi disponibila intreaga inregistrare.
Te invit sa urmaresti aceste Video-uri, descopera aceste idei valoroase, fa-ti o parere initiala si continuam saptamana viitoare. 🙂
P.S. Te invit sa-mi lasi un comentariu mai jos si sa-mi spui ce faci tu de obicei cand te confrunti cu astfel de probleme si ce functioneaza?
Iti multumesc! 🙂
12 răspunsuri
Grozava carte, intr-adevar!
Multumesc ca mi-ai scris si sper ca si alti parinti sa acceseze aceste resurse.
Cred ca cel mai potrivit raspuns ar fi „va iubesc pe amandoi la fel de mult, dar in feluri diferite, pentru ca sunteti unici. Iubirea mea pentru fiecare este unica”
Toate cele bune va doresc!
Buna Oana!
Sigur ca la voi situatia este mai speciala, dar nu mai este atat de speciala, cum obisnuia sa fie :). Din ce in ce mai multi copii traiesc in familii recompuse.
Felul in care ii invatam pe copii sa-si rezolve singuri conflictele nu este unul simplu, iar in acest podcast am atins, impreuna cu Adriana, doar suprafata. Poti invata mai multe despre asta, alegand sa te inscrii in programul online pe care l-am lansat anul trecut – All About Parenting. Acolo detaliez pasii necesari abordarii conflictelor.
Pana atunci, ti-as sugera sa citesti aceasta carte: „Frati si surori” de Jeffrey Kluger.
Cele bune tie!
Multumesc pentru raspuns si pentru sfat…o sa-l urmez cu siguranta fiindca imi doresc din suflet sa functionam sanatos. O zi placuta!
Cu drag si pe curand, sper!
Multumesc ca ai impartasit, Kinga!
Ce poti sa faci in plus, este ca in timp sa le intrebi pe ele care ar fi solutia care le-ar impaca pe amandoua. Va fi mai valoros sa invete sa discute si sa-si rezolve singure conflictele.
Cele bune tie!
Draga Laura,
imi pare tare rau ca treci prin astfel de momente si cred ca ti-e greu, mai ales fara sprijin.
Sunt foarte multe lucruri pe care le-ai putea face diferit, insa spatiul pe care il am la dispozitie nu-mi permite sa intru in atat de mutle detalii.
Ce poti face, insa, este sa nu incurajezi regresia fiului tau. Foarte multi copii experimenteaza aceasta stare, cand primesc o sora sau un frate si vor din nou sa fie hraniti cu lingurita, alaptati, ba chiar sa poarte pampers – desi au trecut de mult de aceste etape. Pe de alta parte, poate ca ti-ai rasfatat fiul in trecut – asta tu stii, insa prea multa iubire nu exista.
Cred ca ai nevoie de ajutor – sa nu mai fi singura in aceasta experienta (o bunica sau o bona?). Incearca sa-ti faci timp exclusiv cu el mare, sa simta ca te poate avea doar pentru el, din cand in cand. Explica-i ca cea mica a venit pe lume cu propriul bagaj de iubire, nu a luat din a lui si ce oferi tu acum celei mici este doar timp.
Si da, niciuna dintre metodele pe care le-ai folosit nu poate functiona, pentru ca…niciuna nu functioneaza.
As vrea sa te pot ajuta mai mult…
Daca chiar iti doresti sa schimbi ceva pe termen lung – si cu un efort care nu este mic, te invit sa te interesezi de programul meu online, All About Parenting. Acolo detaliez cauza comportamentelor negative ale copiilor si am si un modul separat, destinat geloziei si conflictelor intre frati.
Sper sa poti trece echilibrata peste aceasta perioada. Cele bune tie!
Draga Urania, am asteptat venirea celei mici tocmai pornind de la cele spuse de tine si traite in experienta altor parinti cu 2 copii. Asadarl am pregatit pe cel mare aratandu-i ecografii, luandu-l chiar la o ecografie – prosta inspiratie, apropo – incercand sa-i zugravesc un tablou al vietii lor impreuna : cum el mai mare – 7 ani – o va akuta, o va invata, iar ea cum la inceput nu va sti sa faca nimic dar apoi il va necaji etc. Copilul cel mare a devenit in schimb fff agresiv cu mine – mama – in limbaj si fizic si in acelasi timp ff bebe – in limbaj si gesturi – ne mai facand nimic singur : imbracat, mancat etc. E adevarat ca venind de la scoala cu microbi si avand gesturi de zguduiala dar din iubire cu cea mica – de fiecare data a fost atentionat sa stea mao departe, sa fie mai bland, sa nu-i mai respire in fata, etc si cu xat mai mult faceam asta cu atat mai mult facea si el opusul. Concluzia – agresivitate acerba impotriva mea , eu reactinand din pacate tot agresiv prin jigniri si chiar fizic . Peste asta se adauga parerea sotului care de fata cu el confirma atitudea mea gresita si faptul cacel see comporta asa deoarece in trecut l- am alintay si iubit si rasfatat prea mult iar el intre timp intretinand aceasta stare de involutie, de bebeliceala a lui. Mentionez ca am incercat si sa empatizez cu el spunandu-i ca inteleg ca e frustrat ca se simte exclus moment in care am obtinut de la el marturisirea ca de cand a aparut cea mica eu nu il mai iubesc pt ca nu mai stau cu el sau ca suntai agresiva desi incerc din rasputeri sa ma jic si cuvel dar neavand pe nimeni care sa ma ajute imi e fff greu mai alesca si alaptez. Orice am incercat : blandete, recompense, restrictii, jigniri sau chiar raspuns cu palme la palme nu functioneaza. Efectiv parca sporeste ciuda, frustraea si agresivitatea luicontra mea. Daca ar putea m-ar sterge de pe fata pamantului
NU credeam sa vad asts in ochii copilului adorat. Nu stiu ce si cum sa mai dac. Nu sunt sustinuta de sot si din pacate acelasi comportament il are si cu copiii. Mi-e frica pt el, pt dezvoltarea lui si nu stiu ce sa mai fac.
Pot sa recomand aceasta carte in engleza, nu stiu daca exista varianta tradusa in romana ‘Siblings without rivalry’ de Adele Faber. Pe noi ne-a ajutat foarte mult, este o carte simpla, cu exemple de situatii reale si sugestii foarte bune. E important ca primul nascut sa se simta la fel de iubit ca intotdeauna – exemplul dat pentru aparitia unui frate/sora in viata este de genul imagineaza-ti ca sotul tau vine intr-o zi acasa si aduce o alta femeie, tanara, dulce, pe care o iubeste toata lumea si iti zice ‘iata draga mea pe noua mea sotie, uite ce minunata e, te rog sa o iubesti si sa imparti tot ce ai cu ea, pentru ca eu va iubesc pe amandoua la fel de mult si acum tu o sa fii cea mai grozava prietena a ei.’ Deci asa se simte copilul cel mare cand apare fratele/sora… si porning de aici poti sa iti dai seama ce drama se intampla in sufletul lui/ei. Una dintre sugestii este ca niciodata sa nu le zici ca ii iubesti pe amnadoi la fel, e ca si cum ii zici fiecaruia ca e mai putin iubit. Fiecare trebuie sa fie cel mai iubit, adica atunci cand esti cu baiatul poti sa zici ‘esti cel mai minnunat baiat din lume, esti baiatul pe care il iubesc cel mai mult pe lumea asta etc’, iar daca incearca sa aduca el surioara in discutie ai putea sa zici ‘acum nu vorbim de sora ta, acum eu petrec timp cu tine si vreau sa vorbesc numai despre tine’ etc. E important ca el sa se simta special ca inainte… dar ai nevoie de sotul tau sau altcineva sa te ajute ca sa poti sa ii dai acest timp fiului tau. Mult succes si numai bine.
Am doua fetite de 5 si 3 ani. Solutia mea cand se cearta pe o jucarie, sau orice altceva este ca le atentionez ca daca nu isi rezolva discutia dintre ele le voi lua jucaria si nu va fi a niciunuia. Daca tot se cearta pe ea il voi lua. Si cu asta se linistesc lucrurile, dar de obicei au invatat sa imparta sau sa renunta una dintre ele, primind aceas jucaria dupa cateva minute. Asa si se inteleg de obicei: spune cea care il are deja in mana jucaria ca „iti dau si tie jucaria in doua minute”. Si cu aste se linistesc. 90% dintre cazuri functioneaza aceasta metoda.
Buna Urania,
Eu am 3 baieti, unul al meu (din prima casatorie) si 2
ai sotului (din prima lui casatorie). Conflicte intre copii sunt, destul
de des si pentru linistea caminului, asa cum ai intuit si tu , eu le
ofer solutia. Mi-ar placea sa stiu sa fac altfel, sa fac sa fie bine
insa nu reusesc deloc. La noi e putin mai speciala situatia sau noi o
facem sa fie speciala? Uneori am impresia ca nu se vor intelege
niciodata bine si ca relatia de prietenie dintre ei, la care eu visez,
nu o sa existe niciodata. Multumesc!
Buna Urania,
Ce sa-ti spun? Nu functioneaza nimic! De fapt, am facut exact greselile pe care le-ai descris in video 3 si 4.Am 2 fete, 7 respectiv 11 ani si intr-adevar au primit ambele cadouri cand era de fapt doar ziua uneia dintre ele, iar in ceea ce priveste conflictele dintre ele ( nu neaparat ma refer la jucarii), tot timpul i-am spus celei mari sa renunte in favoarea celei mici. De aici frustrari din parea celei mari, iar la cea mica” i s-a urcat la cap”. What now?
Buna Gabriela,
Iti multumesc pentru mesaj si ca intr-un fel confirmi din experienta ta, ca tehnicile pe care le folosesc foarte multi parinti, nu functioneaza cu adevarat.
Asa cum spuneam, saptamana viitoare va fi disponibila inregistrarea in totalitate si vei afla mai multe lucruri despre ce poti face in continuare. 🙂
Cele bune tie!