…

Au revenit medicii si am intrat cu totii intr-unul dintre saloane.

Rares era vesel, parca mai vesel decat in alte zile.

Il tineam in brate si, cu manutele lui, incerca sa imi ridice buzele intr-un zambet. Voia sa zambesc si eu, ca el.

Voia sa imi dea speranta, desi, probabil, nici nu stia de ce mama lui e trista.

Dar nu puteam sa zambesc…

“- Zambiti, doamna, ca aveti de ce!”, imi spune medicul.

Nu intelegeam…

“- Am revazut toate analizele. Am revizuit testele pe care le-am facut noi aici si suntem convinsi ca nu este vorba despre cancer.”

Am inceput sa plang.

Bogdan m-a luat in brate. Pe mine si pe Rares.

Rares nu intelegea nimic. 🙂

Doctorul ne-a explicat in termeni medicali ca, ceea ce se vazuse la primele analize, si care parea a fi tumora, nu era de fapt tumora.

Ne-a oferit multe detalii.

Dar dincolo de “nu e cancer!” nu am mai auzit nimic.

Am simtit ca revin la viata. Cred ca asta e cea mai potrivita descriere.

Uitandu-ma acum inapoi, am inteles ca sperietura respectiva a aparut in viata noastra ca sa ne invete niste lectii.

Lectii despre cat de important este sa ai grija de corpul si sanatatea ta.

Lectii despre iubire si despre cum ea este esenta vietii.

Despre familie.

Lectii despre ceea ce conteaza in viata.

Am considerat ca decizia de a achizitiona programul de parenting a fost parte din lectiile de invatat.

Asa ca l-am pastrat.

Nu numai asta, dar l-am si urmarit.

Video cu video.

Modul cu modul.

Devorand informatia, regasind o parte din ea imprastiata in mintea mea.

Intelegand zecile de tehnici si sfaturi ale Uraniei.

Am inteles de ce fel de parinti are nevoie Rares si am decis ca vom face totul ca sa fim cei mai buni parinti care putem fi, pentru el.

Iar el este… cel care ne provoaca mereu si constant. 🙂

Dar cand stim ca avem unde sa cautam solutii, nu ne mai sperie atat de tare noutatile pe care le aduce fiecare varsta a puiului nostru.

De ce am vrut sa afli povestea mea?

Pentru ca am vrut sa iti transmit asta:

Copilul tau merita tot ce e mai bun.

Tu poti sa ii oferi tot ce e mai bun.

Dar e nevoie, uneori, sa renunti la niste convingeri “mai de demult”, ca sa poti sa cresti, tu, ca om.

Iar cand tu ca om esti bine cu tine, vei gasi solutii pentru ca relatia cu copilul tau sa fie una armonioasa.

Nu, “meseria” de parinte nu este usoara.

Dar sunt oameni care pot sa te ajute, ca sa nu te simti singur.

Si da, se poate sa ai un copil echilibrat si sa fii un parinte implinit.

Dar, poate, daca nu ai fi auzit intreaga poveste a familiei noastre, ai fi crezut ca sunt vorbe in gol.

Multumesc ca ai citit-o.

Sper sa iti fie de folos lectiile pe care le-am invatat eu, Bogdan si Rares. 🙂

P.S. Urania aici.

Am ajuns la finalul povestii.

Nu vreau sa mai adaug eu nimic. Ce a spus Adriana rezuma intreg mesajul experientei lor.

Multumesc ca ai avut rabdare sa urmaresti povestea.

Poti, oricand, sa o revezi, mai jos.

Poate o impartasesti cu o persoana careia crezi ca i-ar face bine sa o citeasca.

Poate, impreuna, transmitem mesajul povestii asteia, catre cei care au nevoie sa isi aminteasca despre ce e fericirea.

Si, prin faptul ca o transmitem, ne amintim si noi constant, ca fericirea e despre ce iti umple inima. Iar cand ai un copil, el este unul din cei care fac asta.

Dupa discutiile cu Adriana, mi-am amintit ceva ce a zis ea, cand i-am propus sa trimitem aceste e-mailuri:

“Daca intamplarea prin care am trecut noi, familia noastra, il va determina pe un singur parinte sa isi schimbe viata si sa aleaga sa invete despre cum poate creste un copil frumos, atunci „misiunea noastra” va fi avut sens. Un singur parinte, si-am contribuit la fericirea cuiva.”

Poate esti chiar tu? 🙂

Acum, la final de poveste, te invit sa te gandesti putin la ce conteaza cel mai mult pentru tine in acest moment.

Ce este cel mai important in viata ta?

Pentru ce ai acum un sentiment profund de recunostinta?

Iar daca simti sa impartasesti asta cu mine, sunt aici si voi citi cu drag mesajul tau. 🙂