Ma bucur ca iti place aceasta poveste si ca vrei sa citesti si urmatorul episod! Il vei primi pe e-mail, in maxim 2 zile. Pana atunci, daca ai ratat episodul anterior, il gasesti mai jos:

Click aici si alege episodul

Poveste pentru Parinti, in 5 episoade

[Episodul 2 din 5] Cele mai urate 2 cuvinte
Cum a inceput totul, cu 3 saptamani in urma…

Cateva zile de greturi si stare continua de moleseala m-au facut sa ajung la medicul meu de familie.

Procedura clasica: bilete de trimitere catre diversi specialisti, apoi analize, apoi diagnostic.

Asa am ajuns si la medicul meu ginecolog.

Am vrut sa fac un control, de rutina.

Sa stiu eu ca sunt bine.

Mai mult ca niciodata, voiam sa am grija de mine.

Stiam ca familia mea are nevoie de mine.

Dupa controlul clasic si cateva analize mai detaliate medicul imi spune ca ceva nu este in regula.

Imi propune sa asteptam cateva zile, sa vina toate rezultatele analizelor, iar apoi decidem ce urmeaza.

Cele cateva zile pana la telefonul medicului au fost teribile.

Dar nu am spus nimanui.

Nu stiam nimic sigur.

Nu voiam sa il ingrijorez pe Bogdan.

Poate ca nici nu aveam motiv.

Dar cand, la a doua intalnire, in 2 saptamani, doctorul mi-a spus ca e nevoie de o biopsie si ca “predictiile nu sunt pozitive”, lumea mea s-a prabusit.

Diagnostic probabil: cancer ovarian.

Totul mi s-a naruit sub picioare.

“Cum? De cand? E sigur?”

“Rares! Ce se va intampla cu el?”

“Bogdan, fara mine?”

Atatea intrebari.

In momentul ala parca timpul s-a oprit.

Nimic din ce numeam “stress zilnic” nu mai exista.

Nimic din “problemele” de care ma plangeam nu mai conta.

Universul meu s-a schimbat: era acum despre noi 3.

Familia mea. Sotul meu. Copilul meu.

Imi amintesc ca Bogdan s-a albit la fata pentru cateva minute cand i-am spus.

A refuzat sa accepte.

Nu credea si nu voia sa inteleaga ca e posibil.

A decis, el, ca mergem la alti medici.

In alte orase.

In Bucuresti.

In alta tara daca e nevoie!

S-a ocupat el sa afle numele unui medic specialist din Bucuresti. A reusit, nici nu stiu cum, sa faca o programare fix in aceeasi saptamana si a decis sa mergem impreuna la medic.

Asa am ajuns, cum stii deja, la acea clinica unde eu si Bogdan asteptam, nerabdatori si cu inimile stranse, diagnosticul final al medicilor.

Pana sa ajungem la Bucuresti, cele cateva zile de dupa ce am aflat diagnosticul preliminar, au fost unele dintre cele mai grele pentru familia noastra.

Bogdan incerca sa ma incurajeze.

Rares imi lumina zilele cu zambetul lui.

Dar cand imi aminteam cuvintele medicului…

Iar in noaptea dinainte sa mergem la Bucuresti, pentru o a doua opinie, m-am trezit din somn, agitata.

(va urma…)

P.S. Urania aici.

Adriana a primit primul diagnostic, cel probabil, acasa, in orasul ei.

Fiind o veste atat de socanta, sotul ei a simtit ca ar fi bine sa consulte si alti medici.

Probabil, la fel ca oricare dintre noi, spera sa fie totul o eroare si nimic din ce li s-a spus sa nu fie adevarat.

Ce crunt… 2 cuvinte au puterea sa distruga universul fericit al unei familii…

Maine dimineata regasesti episodul 3 in casuta ta de e-mail. Promit ca va fi… diferit. 🙂

P.P.S. Ai prieteni parinti carora crezi ca le-ar placea aceasta poveste si le-ar fi utila?

Te rog, acorda 1 minut si da un share pe butonul albastru de mai jos, la Povestea Adrianei.

Datorita gestului tau, un copil va avea o viata mai buna.

Daca ai ratat episodul anterior, il gasesti mai jos:

Click aici si alege episodul
Creat cu de Bloomanity în 2017. Toate drepturile rezervate.