Povestea Mariei – Episodul 9

Ce au făcut mai departe Maria și Radu…

„… Am fost săptămâna trecută într-o tabăra de dezvoltare personală și mi-am dat seama cât de multe lucruri au trecut pe lângă mine în toți acești ani și cât de mult m-am îndepărtat de mine, de relația noastră, de copii.

 

Am venit să lucrăm împreună. 

 

E prea târziu, oare?”

 

Întrebarea a căzut între mine și Maria, nefiind sigură dacă i-a adresat-o ei, sau mie…

 

Ochii Mariei s-au umplut de lacrimi și mâna lui Radu aproape s-a umplut de mâna ei micuță, atunci când a așezat-o peste ea.

 

Au trecut două ore fără să ne dăm seama. 

 

Discuțiile dintre noi au fost adânci, sensibile, valoroase și pline de momente de a-ha, atât pentru fiecare dintre noi, cât și pentru ei, ca părinți, ca oameni într-o relație de cuplu. 

 

Am explorat stilurile lor parentale și ce se află în spatele lor. 

 

Felul în care se manifestă. 

 

Impactul pe termen lung pentru copii și, mai ales, pentru relație. 

 

Maria scria încontinuu, Radu își păstrase privirea în privirea mea. 

 

Întrebările curgeau cu nemiluita și concluziile, una după alta.

 

Bun, să recapitulăm, le-am propus eu, realizând cât de multe lucruri se adunaseră de făcut, pentru ei.

 

  1. Ceea ce veți face, începând de astăzi, este să agreați ce fel de principii, valori, calități vreți să creșteți în copiii voștri. 

 

Acolo unde nu sunteți de acord, găsiți calea de mijloc.

 

  1. Decideți care sunt regulile și rutinele cu copiii. 

 

Dacă tu, Radu, consideri că cei mici pot mânca mai multe dulciuri decât le oferă Maria, stabiliți de comun acord o limită a acestora pe zi, pe săptămână, ce feluri de dulciuri, când și în ce condiții. 

 

Dacă Maria consideră că în casă voastră nu se va mânca în fața televizorului, și tu Radu ții la acest obicei, poate stabiliți 2 zile pe săptămână în care mâncați în fața televizorului.

 

Am încredere în voi că va pricepeți la negociere, am zâmbit eu. 

 

Și ei, la fel.

 

  1. Apoi, stabiliți care ar fi planul de urmat atunci când: copiii se ceartă, copiii refuză cooperarea, copiii se comportă negativ. 

 

Temele se succedau una după alta și am realizat că vor avea o perioada plină…

 

Aveți toate aceste informații deja și Maria o să-ți fie cel mai bun profesor, Radu.

 

În plus, cuplul vostru are nevoie de atenție și știu că vă veți găsi poate alți mentori, care să vă ajute pe această cale. 

 

Ceea ce știu acum este că, dacă tot ce am agreat noi împreună astăzi se va pune în practică, și relația voastră se va îmbunătăți.

 

Aș vrea să vă dau răgaz o luna, timp în care voi să lucrați la această listă. 

 

Sunt alături de voi, de fiecare dată când aveți vreo întrebare, sau simțiți că va împotmoliți și nu știți ce să faceți mai departe.

 

În următoarele 2 săptămâni, Radu mi-a scris cam la fiecare două zile, de fiecare dată cu CC la Maria. 

 

Dacă așa temeinic lucra și cu clienții lui, nu mă miră că are atât de mult succes. 

 

Era tipicar până la cel mai mic detaliu și verifica cu mine fiecare pas făcut. 

 

Au fost discuții între ei. 

 

Lungi, dificile, cu scântei. 

 

Tot ce n-au discutat în atâția ani a ieșit la iveală cu furie, cu patos, dar și cu iubire și cu dorința de-a face lucrurile să meargă. 

 

Am asistat, de multe ori neputincioasă, la reașezarea pe alte principii a relației dintre ei și la negocieri lungi despre comportamentele copiilor și felul în care aleg să reacționeze. 

 

A fost greu, chiar greu…

(continuare pe pagina următoare)