Povestea Mariei – Episodul 8

E prea târziu, oare?

Mi-a fost teamă, în ziua în care urma să ne întâlnim, că va ploua. 

Vremea nu ținea cu noi, toamna deja își făcea simțită prezența și cerul era înnorat.

Doar că niciun strop nu căzuse încă, atunci când mă îndreptam către banca pe care urma să ne întâlnim. 

Maria era deja acolo, cu o figură destul de tristă. 

Era în jeans de data asta, și am observat, când s-a ridicat să mă salute, că silueta ei nu mai era atât de veștedă, și postura ei era deja mai dreaptă. 

Totuși, energia ei era destul de joasă.

– Hei! Dar tu mergi la sală, sau ceva? am întâmpinat-o vesel. 

Arăți foarte bine!

– Actually, yes! a răspuns ea în engleză. 

Pe ascuns merg.

– De ce pe ascuns?

– Pentru că n-am timp de asta și fug de la birou. 

În loc să mă duc la masa de prânz, mă duc la o sală de peste drum, apoi mănânc în timp ce lucrez.

– Și de ce să mergi pe ascuns?

– Pentru că Radu ar crede că am luat-o razna. 

Prea multe schimbări, deodată, a zâmbit ea strâmb și am constatat, o dată în plus, la ce se referea: nu numai că era în jeans și converși – foarte adolescentin, dar își scurtase și părul. 

Era tunsă aproape baieteste, cu breton dat într-o parte, până după ureche.

– Îți stă grozav! I-am spus, cu toată sinceritatea din lume.

– Lui Radu nu-i place. 

De fapt, cred că nu-i place că mă ocup de mine și nu mai par la fel de dependentă de el. 

M-a întrebat dacă am amant. :)))

– Și ce i-ai răspuns?

– I-am spus că m-am îndrăgostit iremediabil. 

De mine. 

Hahahaha! A început Maria să râdă și-am înțeles că încearcă cu toate puterile ei să fie femeia care poate, de data asta fără sprijinul lui Radu.

– Spuneai că vine și el?

– Da… dar cred că s-a răzgândit. 

De fapt, nu știu. 

Dimineață am plecat înaintea lui, i-am scris un sms să-i amintesc de oră și loc și nu mi-a răspuns altceva decât un comentariu acid: „pe buneee? Va întâlniți într-un parc? Femeia asta n-are un birou sau ceva?”

– Am un fan, se pare – am pus eu umorul la treaba.

Păi, să ne vedem de treabă. 

Astăzi vorbim despre ce ți-a ieșit și ce nu – din tot ce-am discutat despre conflictele între copii, iar mai apoi, pe agendă era „cum vorbesc cu Radu aceeași limbă, în calitate de părinți”. 

Exact când am rostit numele lui Radu, ochii Mariei s-au îndreptat către capătul aleii din spatele meu, cu uimire, bucurie și stanjeneala, în același timp.

M-am întors. 

Spre noi se îndrepta un ditamai bărbatul de peste 1.95 m, masiv, atletic, în costum cu cravată, pantofi și geantă din piele. 

Maria s-a ridicat și apropierea dintre ei mi s-a părut extrem de nepotrivită. 

Maria abia dacă-i ajungea la subraț și, în jeans și tricou, cu părul ei scurt, arăta ca fiica lui Radu, deși de aceeași vârstă.

“- Sărut mâna, doamna Cremene”, m-a salutat Radu protocolar. 

„Îmi cer scuze pentru întârziere…”

Mâna lui mare și puternică a strâns-o ferm pe a mea, apoi a întrebat dacă ne putem muta într-un loc în care să ne vedem toți trei în ochi. 

Parcul avea un soi de terasă, așa că ne-am îndreptat către ea.

– Pot să-ți spun Urania? M-a întrebat Radu, privindu-mă direct în ochi. 

Am înțeles de ce Maria era fascinată de acest om. 

Emana forță, putere și putea fi de-a dreptul intimidant.

– Motivul pentru care am venit la această întâlnire nu este numai acela că văd întâmplându-se lucruri bune în casa mea, de când Maria se întâlnește cu tine. 

S-a întâmplat să citesc în caietul ei lucruri spuse de tine, care au sunat foarte asemănător cu unele pe care le-am citit de ceva vreme. 

Mai apoi, am întâlnit un om din sfera dezvoltării personale, un om pe care îl admir foarte mult, care a spus cam aceleași lucruri. 

Se pare că, oriunde mă întorc, obțin cam aceleași informații, spuse în contexte diferite, de către oameni diferiți, cu pregătire diferită. 

Probabil că adevărul este unul singur și, voi toți care ați ajuns să-l vedeți, vorbiți aceeași limbă. 

Am fost săptămâna trecută într-o tabăra de dezvoltare personală și mi-am dat seama cât de multe lucruri au trecut pe lângă mine în toți acești ani și cât de mult m-am îndepărtat de mine, de relația noastră, de copii. 

Am venit să lucrăm împreună.

E prea târziu, oare?

Acesta a fost penultimul episod din Povestea Mariei. 

A mai rămas doar unul.

Click pe butonul albastru ca să citești Episodul 9 din Povestea Mariei.

Iar dacă vrei să recitești un episod anterior, îl găsești mai jos: