Povestea Mariei – Episodul 7
Oare va veni?
Până să ne revedem, am răspuns la e-mailul promis Mariei și am primit o scrisoare de la ea, în toată regula.
Rezumând-o, sună cam așa:
„Dragă Urania, știu că urmează să ne revedem peste două săptămâni, dar vreau să-ți spun despre Radu.
I-am spus despre tine.
A fost foarte reticent, a început să comenteze că am introdus o „străină” între noi și copiii noștri și m-a întrebat ce certificări ai tu și cine ești, să oferi sfaturi despre creșterea copiilor.
A recunoscut că tot ce-a văzut la mine este foarte eficient și funcționează, dar a refuzat să accepte sfaturi de la altcineva.
Am crezut, sincer, c-o să strice totul.
Mi-a spus că mai bine m-aș pune la curent cu nouă legislație, decât să-mi pierd timpul cu mambo-jambo psihopupu din astea.
Am fost deznădăjduită, descurajată și am plâns toată seara aia.
Doar a văzut că se întâmplă schimbări, mici… da, dar se întâmplă!
De ce a trebuit să-mi spună lucrurile alea?
Trei zile n-am mai vorbit despre asta.
N-am mai vorbit despre nimic.
Eram gata să renunț, eram gata să fac ce mi-a spus el să fac.
Dar… mi-am adus aminte ce ai spus: „nu putem schimba pe nimeni. Doar pe noi înșine…”
M-am adunat, m-am recules și mi-am văzut de planul meu, de temele mele și de ceea ce-mi propusesem să fac.
În acea seară de care îți povestesc acum, copiii s-au certat.
Radu, ca de obicei, a început să ridice tonul la ei și le-a spus să înceteze.
L-am luat blând de mân[, și i-am șoptit: „mă lași pe mine, de data asta, te rog?”.
A ieșit ca la carte.
Tot ce mi-ai spus să fac am făcut întocmai, și copiii au ieșit din sufragerie țînându-se de mână.
În acea seară s-a întâmplat minunea!
Am ieșit din duș, copiii dormeau deja, și-am luat-o tiptil către dormitor.
Radu era cu caietul meu în mâini și-l citea!
M-am făcut că nu-l văd.
Când m-am băgat în pat lângă el, mi-a spus atât: aș vrea s-o cunosc și eu pe această doamnă Cremene.
Sper să vină și el la întâlnire!
Te îmbrățișez și pe curând, sper!”
Deși începutul scrisorii a fost descurajator, la finalul ei am început să sper din nou.
Urma să mă întâlnesc cu Maria peste 2 săptămâni.
Speram că va veni și Radu și că vom putea închide cercul, că vom găsi o modalitate prin care ei doi să lucreze împreună că părinți, la unison.
Pentru binele relației dintre ei doi, și pentru binele copiilor, Andrei și Catarina.
Oare va veni? m-am întrebat.
Pare că da, din ce mi-a scris Maria…
Află ce se întâmplă în continuare în următorul episod, pe care ți-l voi trimite pe email în următoarele două zile.
Până atunci, dacă ai ratat vreun episod anterior, îl găsești mai jos:
Click aici și alege episodul
Episodul 2 – M-am săturat să aud “NU” de la copiii mei! Ce să fac…
Episodul 3 – Trei motive care-i fac pe copii să le spună NU părinților
Episodul 4 – N-am îndrăznit să-i spun că mă văd cu tine
Episodul 5 – Abia văzuse puțin luminița de la capătul tunelului și eu…
Episodul 6 – Părințeala nu se termină într-un an, nici în 3, nici în…