Povestea Mariei – Episodul 7

Publicat de:

Oare va veni?

Până să ne revedem, am răspuns la e-mailul promis Mariei și am primit o scrisoare de la ea, în toată regula. 

 

Rezumând-o, sună cam așa:

 

„Dragă Urania, știu că urmează să ne revedem peste două săptămâni, dar vreau să-ți spun despre Radu.

 

I-am spus despre tine. 

 

A fost foarte reticent, a început să comenteze că am introdus o „străină” între noi și copiii noștri și m-a întrebat ce certificări ai tu și cine ești, să oferi sfaturi despre creșterea copiilor. 

 

A recunoscut că tot ce-a văzut la mine este foarte eficient și funcționează, dar a refuzat să accepte sfaturi de la altcineva. 

 

Am crezut, sincer, c-o să strice totul. 

 

Mi-a spus că mai bine m-aș pune la curent cu nouă legislație, decât să-mi pierd timpul cu mambo-jambo psihopupu din astea. 

 

Am fost deznădăjduită, descurajată și am plâns toată seara aia. 

 

Doar a văzut că se întâmplă schimbări, mici… da, dar se întâmplă! 

 

De ce a trebuit să-mi spună lucrurile alea?

 

Trei zile n-am mai vorbit despre asta. 

 

N-am mai vorbit despre nimic. 

 

Eram gata să renunț, eram gata să fac ce mi-a spus el să fac.

 

Dar… mi-am adus aminte ce ai spus: „nu putem schimba pe nimeni. Doar pe noi înșine…”

 

M-am adunat, m-am recules și mi-am văzut de planul meu, de temele mele și de ceea ce-mi propusesem să fac.

 

În acea seară de care îți povestesc acum, copiii s-au certat.

 

Radu, ca de obicei, a început să ridice tonul la ei și le-a spus să înceteze. 

 

L-am luat blând de mân[, și i-am șoptit: „mă lași pe mine, de data asta, te rog?”.

 

A ieșit ca la carte. 

 

Tot ce mi-ai spus să fac am făcut întocmai, și copiii au ieșit din sufragerie țînându-se de mână.

 

În acea seară s-a întâmplat minunea! 

 

Am ieșit din duș, copiii dormeau deja, și-am luat-o tiptil către dormitor. 

 

Radu era cu caietul meu în mâini și-l citea!

 

M-am făcut că nu-l văd. 

 

Când m-am băgat în pat lângă el, mi-a spus atât: aș vrea s-o cunosc și eu pe această doamnă Cremene.

 

Sper să vină și el la întâlnire!

 

Te îmbrățișez și pe curând, sper!”

Deși începutul scrisorii a fost descurajator, la finalul ei am început să sper din nou. 

Urma să mă întâlnesc cu Maria peste 2 săptămâni. 

Speram că va veni și Radu și că vom putea închide cercul, că vom găsi o modalitate prin care ei doi să lucreze împreună că părinți, la unison. 

Pentru binele relației dintre ei doi, și pentru binele copiilor, Andrei și Catarina. 

Oare va veni? m-am întrebat. 

Pare că da, din ce mi-a scris Maria…

Află ce se întâmplă în continuare în următorul episod, pe care ți-l voi trimite pe email în următoarele două zile.

Până atunci, dacă ai ratat vreun episod anterior, îl găsești mai jos: