Povestea Mariei – Episodul 6

Publicat de:

Părințeala nu se termină într-un an, nici în 3, nici măcar…

– Maria, îmi pare rău că simți așa cum simți, acum. 

 

Sunt multe lucruri pe care le faci bine, hai să construim pe ele. 

 

În plus, tot ceea ce ai făcut până acum, a fost din iubire și cu cele mai bune intenții. 

 

Nu te descuraja, te rog. 

 

Nu aveai de unde să știi toate aceste lucruri. 

 

În plus, învățăm împreună, ai uitat? 

 

Hai să vedem dacă tot ce-am învățat despre conflicte, despre conflictele între copii și dinamica dintre ei, funcționează. 

 

Vrei să lucrăm împreună la acest plan?

 

Maria s-a uitat la mine ca un copil căruia îi ceri ajutorul pentru a merge pe Lună. 

 

Apoi fața i s-a înseninat și odată cu asta și îngrijorarea mea a început să se diminueze.

 

A avut un zâmbet ștrengar: 

 

– Hai! încă câteva greșeli în sus și-n jos, ce mai contează! 

 

Sunt aici să învăț!

 

Dă-i bătaie! 

 

Ce să fac diferit decât ceea ce fac acum?

 

– Așa te vreau!

 

Care ar fi o regulă care ar ajuta la prevenirea conflictelor între copii? am întrebat-o.

 

– Habar n-am. 

 

Spune-mi tu.

 

– Hai să te gândești tu, înainte de a-ți spune eu. 

 

Copiii tăi se ceartă pe jucării. 

 

Poți să te gândești la o regulă care ar preveni aceste conflicte? 

 

La mai multe reguli?

 

– Păi…tot ce-mi trece prin minte, ar fi să ceară jucăria din mâna celuilalt copil, nu să o smulgă. 

 

Din cauza asta, de exemplu, Catarina se enervează cel mai des, pentru că Andrei vine și-i smulge jucăria.

 

– Perfect, Maria! 

 

Asta este o regulă de aur:

 

„Când un copil are în mâini o jucărie pe care o vrei, te duci la el și-i spui: aș vrea jucăria ta, te rog”. 

 

Această regulă o vei repeta de sute de ori, până când o vei vedea demonstrată. 

 

Și se va întâmplă, crede-mă.

 

– Și dacă celălalt copil nu i-o da? a întrebat Maria, curioasă.

 

– Exact! 

 

Dacă nu i-o dă? 

 

Ce altă regulă ar ajuta copilul care vrea jucăria, să se împace cu ideea că n-o primește?

 

– Chiar nu știu…

 

– OK. 

 

Regula ar sună cam așa: 

 

„Copilul care are o jucărie în mână alege dacă o împarte, sau nu. 

 

Ți-o poate da, doar dacă este a ta”.

 

Ce alte reguli am mai construit împreună cu Maria:

 

  1. Jucăriile la comun suportă aceeași regulă: „primul care a pus mâna pe o jucărie alege dacă o împarte, sau nu”. 

 

Asta pentru că, atunci când sunt 15 jucării pe jos și un copil ia o jucărie, toți ceilalți o doresc exact pe aceeași.

 

  1. Jucăriile se împart în jucării care se împart, și jucării care nu se împart. 

 

Dacă îți dorești ca ai tăi copii să împartă jucăriile, este important să aibă, totuși, jucării pe care nu le împart cu nimeni. 

 

Și noi, adulții, avem „jucării”, pe care nu le împărțim cu nimeni, așa-i?

 

Regulile se scriau una după alta. 

 

Maria era foarte fericită că deja îi era clar ce să spună și ce să facă, în legătură cu fiecare dintre situațiile care nășteau conflicte între copii.

 

– O să pun toate aceste reguli la vedere! a spus ea cu speranță în glas.

 

– Da, și povestește-le copiilor despre ele. 

 

Foarte important: nu te aștepta să se întâmple peste noapte tot ce am scris noi acum pe hârtie. 

 

Vei avea nevoie de luni de zile, poate mai mult decât atât, până să vezi aceste comportamente întâmplându-se…

Dar, hei! 

 

Părințeala nu se termină într-un an, nici în 3, nici măcar în 10!

(continuare pe pagina următoare)