Povestea Mariei – Episodul 5

Maria abia văzuse puțin luminița de la capătul tunelului și eu…

Nu ne-am putut întâlni, de această dată, față în față.

 

Eram plecată din țară o perioadă destul de lungă de timp, așa că am ales să ne „vedem” pe Skype. 

 

Îmi rezervasem mai bine de o oră și jumătate pentru ea, știind că niciodată o oră nu ne era de ajuns. 

 

Era foarte devreme dimineața, ora 5, dar doar așa am reușit să ne reglăm agendele aglomerate. 

 

Mi-a fost teamă că nu va apărea la întâlnire, știind cum arată, în general, diminețile ei. 

 

Am auzit semnalul skype-ului când mă sună, exact când mi-am turnat în ceașcă o cafea făcută în pripă, cu fierbătorul de apă din camera de hotel. 

 

A fost punctuală, și de această dată. 

 

A glumit: 

 

– Știi, cred că începi să devii prima mea preocupare și persoana pe care îmi doresc cel mai mult s-o întâlnesc. 

 

– Se vede! 

 

Devii punctualitatea însăși! am glumit la rândul meu, constatând că ora la care mă sună era chiar fixă.

 

– Toată lumea doarme. 

 

Iar eu sunt cu tine în bucătărie.

 

Maria mi-a arătat prin camera laptopului bucătăria ei și m-a bucurat această intimitate a cafelei de dimineață cu ea și sentimentul că, deja, fac parte din familia ei. 

 

I-am fost recunoscătoare că m-a luat atât de aproape și a avut atât de multă încredere în mine, încât să mă facă părtașă, ca pe o bună prietenă, la viața ei, la frământările ei, la visele și speranțele ei, la problemele și provocările cu care se confruntă.

 

– Ți-am trimis ieri lista cu motivele pentru care se ceartă copiii, de obicei. 

 

Ai primit-o?

(Discutăm așadar, despre cea de-a două prioritate a Mariei și anume gestionarea conflictelor între copii. Așa cum am menționat la începutul poveștii, Maria își dorea să rezolve 3 mari probleme:

 

  • copiii să facă ce spune ea, de prima dată când le solicită ceva – se săturase să audă “NU” de la ei

 

  • să nu se mai certe mereu (pe jucării, pe intratul în camera unuia și altuia etc)

 

  • să vorbească cu Radu aceeași limbă, când vine vorba despre educația copiilor și să nu se mai contrazică în fața lor

 

Suntem la punctul 2 în cadrul poveștii noastre. Îți voi povesti, desigur, și despre relația Mariei cu Radu…

 

Dar să revenim.)

– Da, am primit-o. 

 

De la ea plecăm astăzi. 

 

Mulțumesc pentru toate exemplele pe care le-ai oferit. 

 

Le-am așezat, pe categorii și avem doar câteva:

 

  • cearta pe jucării (proprietatea cuiva)

 

  • cearta pe jucării (jucării care sunt la comun, sau alte obiecte din casă, care fie aparțin tuturor, fie adulților)

 

  • spațiul personal (camera unuia sau altuia, timp pe care și-l petrece unul sau celălalt făcând ceva, celălalt intervine neinvitat și nedorit)

 

  • se „calcă pe coadă” (cum te-ai exprimat tu), în sensul în care se șicaneaza reciproc, își spun „nume” și, câteodată, se jignesc

 

  • se luptă pe atenția ta, sau a lui Radu. Ai dat tu un exemplu aici: dacă Radu face un lego cu Andrei, Catarina vine imediat și se pune în brațele lui Radu, în timp ce Andrei își revendică același loc, imediat. Și invers…

 

– Așa-i. 

 

Acestea sunt toate categoriile. 

 

Pare destul de simplu, având în vedere că eu dădusem atât de multe exemple și mi se părea că n-o să dăm niciodată de capătul motivelor din spate.

 

– Sistematizăm. 

 

Asta facem. 

 

Scopul nostru este să înțelegem ce-i în spate și să creăm un plan pentru fiecare categorie de situație, că să știi cum o previi și cum reacționezi, atunci când ea apare.

 

Îți propun să le luăm pe rând:

 

Mai întâi, hai să discutăm despre jucării. 

 

Pare că cele mai multe exemple sunt din această categorie și pare că cea mai afectată de această “împărțire” este Catarina. 

 

Pare-se că, tot ea este mai puțin generoasă decât Andrei.

 

Ai idee de ce? 

 

Eu știu răspunsul, dar deja ai multe informații și cred că ai putea să-ți dai și singură seama. 

 

– Hmmmm… cred că nevoia ei de conectare a fost cea mai afectată

 

A fost primul copil, apoi a venit Andrei și a trebuit să împartă totul: spațiul, timpul nostru, obiectele din casă, poate în mintea ei și iubirea… sunt pe aproape?

 

– Ești foarte aproape, da!

 

I-am povestit Mariei întreagă filosofie a felului în care simte primul copil, atunci când apare al doilea. 

 

Cum ar fi trebuit să fie pregătită (și n-a fost), ce-a simțit, cum îi poate satisface continuu, constant, nevoia de conectare (atât ei, cât și lui Andrei), în așa fel încât aceste lupte să se diminueze. 

 

I-am explicat cum înțelege un copil iubirea și cum să explice amândurora ce este iubirea și cum se împarte ea, de fapt. 

 

La aproape fiecare a doua propoziție, Maria mă întrerupea și adresa o întrebare. 

 

O vedeam scriind de zor și mai confirmă, din când în când, că a înțeles bine.

 

M-am uitat îngrijorată la ceas. 

 

Deja trecuseră 40 de minute și noi încă nu discutasem despre tehnicile care să o ajute să gestioneze mai ușor conflictele între copii, ci doar despre mecanismele din spate. 

 

Am discutat și despre ce înseamnă proprietatea pentru un copil, de ce ține s-o păstreze, cum înțeleg timpul copiii și, nu în ultimul rând, despre generozitate și cum se clădește ea într-un copil.

 

– Urania, este fascinant ceea ce-mi spui. 

 

Cred că în acest interval de timp tocmai am citit 10 cărți, alături de tine. 

 

Vrei să spui că un copil nu înțelege, atunci când i se ia o jucărie din mâna, că acest gest este pentru o bucată limitată de timp? 

 

Crede că i s-a luat de tot?

 

– Exact așa crede și asta simte. 

 

O să-ți explic și de ce, știu că asta vrei să știi. 🙂

 

Maria își notă încontinuu, întreaga teorie a dezvoltării creierului la copil și felul în care se dezvoltă diferite zone ale acestuia, pe etape de vârstă.

 

– Toți părinții ar trebui să știe aceste lucruri! 

 

Este mult mai ușor, când înțelegi  de ce copilul se comportă așa cum se comportă! 

 

Îmi dau seama că mai mult decât jumătate din timpul pe care îl petrecem împreună, vorbim despre de ce, nu neapărat despre cum.

 

– Nu poți aplică tehnici, Maria, fără să înțelegi pe ce teren aterizează ele. 

 

Vom discuta mai târziu despre prevenirea conflictelor prin stabilirea regulilor. 

 

Dar le luăm pe rând. 🙂

 

În fond, primești atât de multe tehnici, încât nu vei ști pe care să o folosești în ce situație, dacă nu înțelegi fondul pe care apar problemele comportamentale, sau comportamentele, pur și simplu. 

 

Ar fi că și cum ți-aș da o trusa întreagă de scule, sute, fără să te învăț să le folosești corect. 

 

Te-ai încurca din prima, așa-i?

 

– Sigur că așa ar fi!

 

– Buuun… acum că înțelegi acest fond, hai să luăm categoriile pe rând, să vedem cum le poți gestiona mai ușor.

 

Vom începe, în schimb, cu ceea ce e important să NU faci atunci când copiii tăi se ceartă.

 

Hai să vedem. 

 

Cum procedezi în acest moment?

 

– Păi…. le iau obiectul pentru care se ceartă. 

 

Sau îi trimit în camerele lor. 

 

Sau… le spun să se joace pe rând cu acel obiect. 

 

Sau împreună. 

 

Câteodată, o rog pe Catarina să fie mai înțeleaptă, și să-i dea jucăria lui Andrei, că-i mai mic. 

 

Sau îl rog pe Andrei să-i lase jucăria Catarinei, că-i a ei. 

 

Sau… îi ademenesc pe amândoi către o altă activitate, pe care s-o jucăm în 3…

 

… desene animate, sau vreun joc de echipă.

 

– Aha… înțeleg… altceva? 

 

Maria mi-a mai povestit alte câteva metode prin care încerca să gestioneze conflictele între copii.

 

– Mda… 

 

Știi? 

 

Absolut TOT ce faci acum nu face decât să întărească, să încurajeze conflictele și disensiunile dintre ei. 

 

În plus, îți faci copiii dependenți de tine în a le rezolva conflictele. 

 

Roata asta nu se va sfârși prea curând.

 

– Poftiiiim? s-a apropiat Maria de ecran, atât de mult, încât credeam că o să treacă prin el. 

 

Vrei să spui că tot ce-am făcut până acum este greșit?!?

 

– Ți-am spus că voi fi sinceră cu tine și că vom vorbi direct. 

 

Asta este ceea ce tu ai cerut. 

 

Ceea ce faci nu este greșit, pentru că nu există corect sau greșit în parenting, cum nu există corect sau greșit în niciun comportament uman. 

 

Contează ce urmărești, de fapt, și ce-ți dorești pe termen lung. 

 

Ceea ce tu faci este ineficient.

(continuare pe pagina următoare)