Povestea Mariei – Episodul 2

-continuare-

Îmi pare rău de fiecare dată când iese scandal…

 

Mă simt o mamă îngrozitoare și ultima ființă de pe planetă. frown

 

– O să-ți explic de ce refuză copiii ceea ce le solicităm noi, ce încearcă să obțină, de fapt, și, mai ales, cum să formulezi lucrurile, pentru ca refuzurile să se diminueze.

 

Apoi, vom lucra la stabilirea anumitor limite sau reguli, care te vor ajuta să poți așeza rugămintea ta într-un context mult mai clar pentru toți din casă.

 

Știi… fiecare ființă umană are nevoie să se simtă unică, iubită, acceptată, văzută, apreciată, tot așa cum are nevoie să se simtă în control.

 

Să simtă că poate face alegeri, că nu i se impun prea multe lucruri și că regulile au sens și sunt stabilite într-un anumit fel (nu arbitrar).

 

Hai să ne întoarcem la exemplul pe care mi l-ai dat, despre refuzul lui Andrei, de-a se urca în scaunul lui.

 

De ce crezi că a refuzat?

 

– Cred că are o plăcere deosebită să vadă că mă enervez! a răspuns Maria, mai mult serios, decât în glumă.

 

– Bun…altceva?

 

– Buuuun?

 

– Adică chiar vrea să mă enerveze?

Ai văzut în acest episod care sunt cele 3 priorități ale Mariei, deci cele mai importante probleme pe care voia să le rezolve. Mai mult, ai văzut cum proceda când avea de-a face cu refuzuri din partea copilului și ce rezultate obținea – un exemplu de “așa NU!”.

 

În episodul următor te invit să descoperi ce i-am sugerat să facă în schimb, ce soluții să implementeze pas cu pas, în cazul exemplului concret cu refuzul lui Andrei de a sta în scaun. 

 

Și asta pentru că avea nevoie de ceva care să funcționeze cât mai repede, stima ei de sine fiind deja destul de jos. 

 

(ai văzut, se considera o mamă rea, cel mai neplăcut sentiment pentru o mamă, deși, din păcate, aud des mame care se simt așa).

 

 

Vei primi următorul episod din Povestea Mariei pe email, în maxim 2 zile.

Până atunci, dacă ai ratat episodul anterior, îl găsești mai jos:

Click aici și alege episodul