Azi îl cert, peste 10 ani el…

În urmă cu câțiva ani, când făceam și coaching cu părinții din All About Parenting Platinum, m-am confruntat cu o situație delicată, care m-a făcut să studiez mai în amănunt dinamica în familie și comportamentele negative care cresc exponențial, de la o generație la alta, pe măsură ce le copiem unii de la alții.

A fost pentru prima dată când am avut o discuție pe subiectul: ajută-mă să îmi ajut tatăl…

Această femeie care a apelat la mine era și mamă. Și spre surprinderea mea, nu a venit să tratăm cauzele din spatele unui comportament negativ pe care îl avea fiul ei, ci pe care îl avea tatăl ei.

Urania, nu îl mai recunosc. Nu mă mai pot înțelege cu el. Este pe cale să își piardă a doua familie. Și nu cred că ar mai rezista încă unui șoc. Mai are un copil din a doua căsătorie. E de o vârstă cu fiul meu. 3 ani.

Când am întrebat-o de ce se teme, de fapt, a izbucnit în plâns.

Îți dai seama cum va arăta viața acestui copil? Îți dai seama că acest copil, de la 3 ani, va crește cu niște convingeri pe care și le va așeza și le va da mai departe? Îmi e milă de viitorii lui copii, de soția lui.

Și da, avea dreptate: nu e despre faptul că acel om urma să își piardă a doua familie.
Nu era doar despre acum.

Comportamentul oricărui om, părinte, afectează nu doar prezentul și relațiile de acum, ci e cu bătaie lungă. Pare greu de crezut, și chiar dacă nu ne dăm seama, acum hotărâm viitorul.

E ca în povestea cu tinerii însurăței care gătesc împreună cina. Și văzând că ea taie capetele de la bucata de carne, cât să rămână de o palmă, soțul o întreabă de ce face asta.

Așa am văzut la mama, îi răspunde.
Și nu ai întrebat-o de ce face asta? A întrebat-o soțul.
Nu, dar o putem întreba.

Așa că s-au dus să o întrebe pe mama soacră de ce taie capetele de la bucata de carne, înainte să o pună în tigaie.

Așa am văzut la mama, le-a răspuns femeia.
Și bunica de ce face asta? Au întrebat tinerii.
Nu știu, dar o putem întreba.

Așa că s-au dus și au întrebat-o pe bunică.

Așa am văzut la mama, a răspuns bunica.
Și străbunica de ce face asta? Au întrebat tinerii.
Nu știu, dar o putem întreba.

Așa că s-au dus și au întrebat-o pe străbunică.

Draga mea, tigaia mea e atât de mică, încât trebuie să tai întotdeauna capetele cărnii, ca să încapă. Uite, exact cât o palmă.

Ei bine, da, și mie mi-a venit să râd când am auzit povestea asta pentru prima dată.

În realitate, însă, care sunt șansele să ajungem la rădăcinile unui comportament copiat?
Cât de departe este primul om care a manifestat acel comportament?

Nu degeaba mulți dintre părinții cu care vorbesc, încă au covingerea că oamenii au făcut și crescut copii dintotdeauna și că nu reinventăm roata. Că s-a făcut așa de când lumea.

Dar cum rămâne cu evoluția?

Mai întâi a fost roata. Apoi căruța. Apoi automobilul. Apoi autobuzul. Apoi tramvaiul. Apoi bicicleta. Apoi trenul. Apoi metroul.

Observi? De la an la an, secol la secol, omenirea evoluează progresiv. Noi evoluăm. Suntem în continuă mișcare.

Și așezând această evoluție într-un context mai larg, crezi că în cazul comportamentelor negative este diferit?

Ei bine, nu. Este exact la fel.

Și nu numai că ai noștri copii copiază comportamente negative de la noi, ci aceste comportamente negative cresc odată cu evoluția societății în care trăim.

În cazul mamei despre care îți povesteam la început, tatăl ei, cel care era din nou în prag de divorț învățase de mic că legea în casă, în familie, se face cu pumnul în masă.

Asta a văzut, zi de zi, seară de seară, ani la rând, la tatăl lui. Și asta a făcut și el.
A preluat și a dus asta mai departe. În familia lui. În prima familie. Apoi în a doua.

Întrebarea e, de ce acest om nu a schimbat nimic? Nici după ce și-a pierdut familia? Nici în a doua familie? Sau dacă a încercat să schimbe, de ce nu a fost pe termen lung?

Să schimbi un comportament negativ, preluat din spate și sădit zeci de ani, e ca și cum ai încerca să înveți peștele să zboare, după ce a trăit doar în apă și a devenit campion la înot.

Unii oameni devin campioni la înot, alții la alergat, alții în dat cu pumnul în masă, iar alții sunt campioni în meseria de părinte.

Ca să devenim cei mai buni părinți pentru copiii noștri e nevoie să lăsăm în spate generații întregi de pedepse, mustrări, admonestări și să căutăm o cale prin care, începând de azi, să punem bucăți mici de puzzle la ceea ce înseamnă viitorul lor.

Femeia despre care ți-am vorbit la început mi-a cerut ajutorul pentru că știa că pentru orice părinte, legătura cu copilul, adică relația de parenting, e cea mai profundă legătură care poate exista. Și știa că niciun alt om nu îl poate iubi îndeajuns de mult pe tatăl ei, astfel încât să îl accepte și să îl ajute să se schimbe.

Le-am propus să vină, împreună, la Seminarul de Parenting. A fost un pas pe care bărbatul l-a acceptat cu greu, pentru că era sceptic, avea această convingere că oamenii au în ei instinctul de părinte, nu trebuie să învățăm cum să ne creștem copiii.

Urania, când am făcut exercițiul din sală, am schimbat rolurile și eu am jucat rolul de părinte și el de copil. Când l-am certat, m-a privit cu lacrimi în ochi și mi-a zis: am simțit că îmi ești dușman, mi-a fost frică de palma ta. Mi-am amintit că așa făcea tatăl meu cu noi când eram mici…

Acest joc de rol este doar unul dintre momentele din sala de seminar, în care mulți părinți conștientizează ce simte un copil atunci când e certat sau în unele cazuri, chiar bătut.

Și de cele mai multe ori, ca și în cazul evoluției tehnologiei la fel și aceste comportmente evoluează, de la o generație la alta.

Dacă un străbunic a făcut educație ridicând un ton, acel ridicat de ton se duce mai departe și crește exponențial, iar când ajunge la strănepot, se poate transforma în ceva mult mai grav.

Și nu, nu despre cum să nu mai apelăm la astfel de metode vreau să fie acest articol, ci despre cum facem să conștientizăm că ceea ce alegem azi, va crește și se va dezvolta exponențial în generațiile viitoare.

Dacă aleg azi să îi ofer liniște copilului meu, va oferi liniște la rândul lui, copiilor lui.

Dacă aleg azi să mă așez și să îi explic de ce acea vază va rămâne pe masă, fără să ridic tonul sau să îl cert, va face la fel și el cu ai lui copii.

Dacă îi voi da timp de calitate, fără să îi pun un gadget în mână, va face și el la fel peste ani.

Dacă îi voi spune am încredere că data viitoare ajungi la timp acasă și îmi răspunzi și la telefon fără să îl pedepsesc, va ști că greșeala este oportunitate de învățare și va proceda la fel mai departe.

Dacă vrei să iei azi cea mai bună decizie pentru viitorul copilului tău și a generațiilor pe care le influențezi, hai la Seminarul de Parenting!

E în mâinile tale să hotărăști cum influențezi viitorul copilului tău.

Viitorul generațiilor de mâine.

Mă înscriu la Seminar